Film si foc

Ieri am vazut film-ul „Fantomele fostelor iubite” (Ghosts of Girlfriends Past) comedie-chiar am ras de cateva ori impreuna cu cei 11 spectatori care mai erau in sala.Relaxant, adica nu trebuie sa te sfortezi prea tare sa dezlegi ceva enigme sau sa fii oripilata cu vreo crima sau sa stai cu inima in dinti pt cine stie ce suspans sau final neasteptat e un film exact de matineu,cum l-am vazut si eu, ca sa ma binedispuna-cat de cat.
Dupa film am dat o tura fotografica la Armeneasca unde a ars acel bloc turn. Lume pestrita ca la circ, primaru „comunist care nu lasa primaria si pentru oamenii mai tineri”-vorba agitatorului de serviciu, care a fost imediat, imediat, indepartat de politia comunitara „cu frumosul” (apucat cu gentilete de brate si impins, „misca ba,hai misca si nu mai deranja linistea publica :))-pacat imi era simpatic personajul. Sa vedem cine a mai fost: politia de la circulatie-discreta dar prezenta (in mijlocul)intersectiei, pompieri-cei mai linistiti in masinutele lor rosii,salubrizarea cu tomberoanele si maturile de nuiele si plastic in maini-pregatita de asalt sa puna la cos mizeria-dar ordinul de inaintare nu a venit cat m-am invartit eu pe acolo vreo 2 ore. Televizunile cu tot dichisul:reporteri,cameramani,asistenti-toti pregatiti ca sa transmita stirea care este.

O discutie banala-un el si o ea, amandoi cu capul pe spate si cu privirea pe inaltimile innegrite ale turnului:
„Ea:-Ia uite draga ce a ars?
El:-Astia au dat foc,sigur e pus pai uitate si tu cum a ars!
Ea:-Mmmda
El:-Uite cum au zburat bucatile pana aici in strada,cred ca a fost prapad aici aseara.
Ea:-Hai sa plecam de aici, ca daca o sa mai cada.
El:-Nu are cum, nu vezi ca au inceput deja sa ia tabla.
Ea:-Unde?
El:-Uite draga, acolo!
Ea:-Aha, sa mergem totusi.
si dupa ce au facut o poza, doua au plecat.

Mai stau ma mai invart pe acolo fac niste fotografii pe un cer albicios (bleh-poze trase) fac inconjurul imobilului pe starzile laturalnice-circulatia era restrictionata in apropierea turnului dar te puteai apropia destul de mult. In fine incepe actiune, scot astia o macara si pun 2 oameni intr-o nacela metalica si urca frate si urca… intr-un ritm amtitor de melc, basca ca cei doi ce se inaltau aveau echipament de protectia muncii pe ei (casca,manusi etc) si mai erau si asigurati ca la alpinism(ham,coarda,carabe…) deci nimic palpitant nu se prevestea. Uff! nu e ca la film cand ridica aia o cladire in minute si o darama in secunde, cad aia pe acolo, se arunca, se ridica fara o vanataie si cu freza impecabila-realitatea asta ne omoara viata, hai la cinema!

„Clasa muncitoare nu are altă misiune decât să dea un exemplu bun.”Oscar Wilde

MTR-de Sanziene

De Sanziene am fost la Muzeul Taranului Roman adica nu, Muzeul Satului Roman-incurcatura e frecventa -cine mai are timp de diferentiere doar taranul trebuie sa aiba si el un sat si cum cel francez e ocupat de alta specie mai „selecta” multi se gandesc la satul din herastrau. Ei bine nu, taranul asta sta exact vizavi de Muzeul de Geologie si langa Antipa ca deh e si el saracul o relicva. Dar taranul nostru are tupeu (prin amplasament) pentru ca mai are si alt vecin mai tantosi Palatul Victoria -in fine, e amplasat la sosea.
Ei bine cum asteptam eu asa sa treaca minutele si sa vina Gabi si ma pierdeam in reveria strazi iacata ca am si fost „agata” cu o vorba-ce s-a transformat in dialog in toata regula-de un tip ce dorea un ban mai exact 80 ron ca sa se intoarca pe motor in Constanta. A incercat sa imi spuna o poveste-cum ca a dus pe cineva la aeroport si i s-a stricat pompa de injectie si toti banii ia dat pe ea si nu mai are acum bani de benzina pentru intoarcere si ca ii este foame etc-i-am propus sa astepte sa vina cunostinta mea si megem sa ii luam de mancare si daca stie vreo benzinarie pe aici pe aproape poate rezolvam si problema cu benzina, dar bani eu nu-i dau.Nu a acceptat si a plecat spunandu-mi sa nu uit ca exista Dumnezeu, asta in contul ca in timpul conversatiei noastre eu il trimisesem la o biserica in apropiere, dupa ce ii mai sugerasem sa dea si pe la politie pentru mai mult sprijin. Eh cum sa uit ca exista Dumnezeu, dar la fel de bine nu pot sa uit ca exista si cotzcari.
Targul a fost sarac, doar nea Marin cu instrumentele sale din lemn mai inviora atmosfera, a ramas sa ne revedem prin vara asta pe la mz satului in tabara poate rupem si oleaca de invatatura muzicala despre ocarine,fluiere…
In rest: turta dulce,zdob si zdub-ethnomecanica,trei parale-bazar si fuga de ploaie.