Arhivă pentru iunie 2010

Micile ironii („bucurii”) ale vietii

Stiti cantecul lui Alanis Morissette-Ironic, da ala cand se plimba cu masina iarna cu geamul deschis 🙂 , dar ce versuri superb de adevarate are 🙂 e cam asa am patit si eu in zilele trecute, de imi vine sa ma prapadesc de ras, ca altceva chiar ca nu stiu ce sa mai fac.
Trebuia sa plec intr-o expeditie pe la jumatatea lui iunie cand primesc un telefon prin mai: hai sa faci niste poze la o reuniune de an (scolar), ok! zic, aman tura pt jumatatea lui iulie doar picau niste bani in buzunar care erau tocmai buni. Imi fac socoteala ca imi trebuie niste aparatura foto pe care trebuie sa o cumpar, pt ca cine ma ajuta pana acum cu o parte din aparatura, nu mai poate. Asa ca zis si facut, astept sa treaca timpul si dupa ce vine somajul cu intarziere de cateva zile-probabil au numarat banii sa vada daca mai ajunge si pentru someri, vineri 25 iunie cu niste bani imprumutati (oarecum, caci sunt din familie, dar pt mine, tot ce nu-i al meu e imprumutat) ma duc sa cumpar d’ale fotografiei: un blitz, un filtru, un acumulator (renunt la grip), un card de memorie. Cum intrasem in febra cumparaturile ma abat pe la un magazin montan si mai cumpar si niste parazapezi scurte si bete de trekking-vanzatoarea imi spune: sa nu uiti dupa fiecare tura sa deschizi filetul si sa-l stergi segmentele ca se oxideaza si se strica… rad si-i spun, ca ce bine mi-ar fi prins sfatul acesta cand mi-am luat (tot de la ea) primele bete acum 2 ani. 🙂
Pe seara ma intalnesc cu persoana care imi spusese de reuniune si ma anunta…. ai ghicit, ca sunt sanse mari sa nu mai aiba nevoie de fotograf, ca nu se mai tine reuniunea si urmeaza o explicatie lunga si detaliata a problemelor ivite-va scutesc de citit si eu de povestit (a ramas ca sa ma anunte cu siguranta cu o saptamna inante de reuniune daca mai este nevoie de mine). 🙂
Azi am hotarat sa reparam si noi prin casa electrica ca stateam la „lumanare” demontam lustra din sufragerie si constatam ca nu se mai poate pune la loc si deci trebuie sa o inlocuim-exact cand Guverul anunta TVA-ul ca se duce la 24% 🙂
Asa ca dupa toate aceste jocuri ale sortii, am o dispotitie grozava de zeflemitoare la adresa vietii mele din ultimul timp (luni).

Un an

Iata ca a trecut un an de cand acet blog a aparut, pentru ca desi primul post scris a fost Povestioara blogului pe 26 iunie totusi, acest blog a fost infiintat pe 23 iunie. Nici acum, ca si atunci la inceput de drum, nu stiu ce sa scriu pe aici, asa ca pun din toate, fac o mare tocanita in care nu pun tot ce imi intersecteaza viata. Sunt evenimente/lucruri despre care nu am scris pentru ca imi este greu sa imi torn sufletul in public sau mi-am pierdut interesul fata de ele sau din alte motive tehnice, puerile etc. Ceea ce este cert este ca acest blog este un exercitiu inca folositor pentru mine, nu va deveni un jurnal personal, dar mi-ar prinde bine sa stiu de la cei ce ajung pe acest blog ce doresc sa gaseasca pe aici-deci va rog spuneti/scrieti, tastatura este la voi.

Din culisele statistice ale blogului:
nr de cititori: 1303 (multumesc de vizita)
articole:119 cu acesta 120
comentarii:18
categorii: 21
etichete: 23
ziua cea mai aglomerata: 13 decembrie 2009, 42 de cititori

Un fel de fotografie lomo si Isabelle Huppert la femme aux portraits

Plimbandu-ma pe Lipscani intr-o zi insorita din luna asa, lumina pica bine dar n-aveam filtru la mine si rezolv usor problema punand ochelarii de soare in fata obiectivului asa ca-eu zic ca a iesit un fel de lomo si postez pentru ca n-am gasit vechile fotografii facute analog 😦
Tot in ziua insorita m-am dus sa vad si expozitia de fotografie de la Dalles Isabelle Huppert femeia cu portrete. Trebuia sa ma duc, pentru ca am ramas cu un soi de zambet pe buze cand vad sau aud ceva de ea si asta din cauza multelor filme pe care le-am vazut (impuse), in adolescenta si facultate, pe care le luam de la Insitutul Francez. Din cauza ei (in principal) inca mai stiu ceva franceza si pastrez o simpatie pentru cinematografia franceza.

Muzica de vineri: Notre époque

TarmacNotre epoque

[Refrain: x2]
Notre époque résonne
Telle une porte close
Et nous comment fait-on
Sur quelle idée
L’on se repose

La première chose
Que kiko demande
Le premier être que l’on regarde
Les premiers moments
Que l’on garde
Mais quel est
Ce vent qui me glace le dos
Qui me regarde

[au Refrain]

Kiko demande ensuite
Si l’on peut revenir
Si le temps peut sourire
S’il faut s’unir
S’il fallait recommencer
S’il fallait oublier
Je pense bien que je serais pas
Le dernier
A regarder d’abord
A suivre à être encore
Quand il faut devenir

Ou s’il faut encore moins
Car pour un qui s’en va…
Mais quel est donc
Ce vent qui passe,
Qui me regarde
Et qui me glace

[au Refrain]

Once I pass’d through
A populous city imprinting
My brain for future use
With its shows, architecture,
Customs, traditions,
Yes now of all that city
I remember only a woman
I casually met there
Who detain’d me for love of me
Day by day and night by night
We were together
All else has long
Been forgotten by me,
I remember I say only
That woman who passionately
Clung to me,
Again we wander, we love,
We separate again,

[au Refrain, x2]

Again we wander, we love,
We separate again,
Again she holds me
By the hand, I must not go,
I see her close beside me with
Silent lips sad and tremulous

Azi: despre Lomo [ARTICOL IN LUCRU]

Stiam despre, sa-i zic miscarea Lomography in fotografie, de ceva timp si acum urmarind documentarul de mai jos le stiu si istoria. 🙂 Stau si ma gandesc ca pana sa am un compact digital, am inceput cu aparat foto pe film, prima data alb-negru si pe urma color si eu eram in trend-ul lomo fara sa stiu. Ultima oara cand am tras pe film a fost in 2005 un proiect de o zi, cu un aparat compact cu film-Kodak de unica folosinta cu cei de la FotoClub de Bucuresti. Am tras tot ce mi s-a parut interesant atunci prin Bucuresti-sper sa mai gasesc fotografiile si sa le pun pe aici. Atunci visam sa am un aparat digital, acum am nostalgia (de scurta durata) unui aparat cu film. De ce de scurta durata, pentru ca ma gandesc ca imi trebuie si un scaner ca sa transfer fotografiile analog pe digital asa ca momentan ma multumesc cu efectul lomo pe care poti sa-l obtii si din Photoshop sau Photoscape. Cred ca sunt totusi norocoasa, ca am inceput sa deprind gustul fotografiei cu aparate pe film si cred ca astfel ai un inceput mai bun, mai atotcuprinzator, te dezvolti si poti sa treci sau sa jonglezi cu ambele tipuri de aparate, capatand viziuni fotografice mai bogate/variate.


4, 5, 6, 7.
Reguliile de aur:

Ceva ce mi-a placut:

Texturile si fotografia

M-am jucat putin cu ceva texturi si o fotografie rezultatele mai jos.

O femeie pe bicicleta

In ultimul timp am avut ceva interviuri in zona Sos Buc-Nord si pentru ca este relativ aproape de casa (mai fac ceva miscare si scutesc din banii de dat pe abonament RATB sau maxi-taxi), parcurg drumul pe bicicleta. Dar pentru a ajunge pe Sos Bucuresti Nord trebuie sa trec pe strada Petricani, unde se lucreaza la greu (adica se sapa niste santuri pe trotuare si pe langa ele) cea ce implica prezenta unor „muncitori „ de la ADP (cred ca sunt).
E bine, pentru ca acesti truditori nu cred ca au vazut o femeie pe bicicleta (pana la aparitia mea pe acolo) si nici nu au 7 ani de acasa ca sa nu vorbesc ca bunul simt le lipseste cu desavarsire, astfel simt sa se exprime in cele mai abjecte moduri cu putinta: de la „traditionalul” cor de fluieraturi, la cuvinte si semne ce necesita biiip si blur pe imagine, pana la a te nimeri cu flegme/scuipaturi. Asa ca incerc sa trec in viteza cand vad ca apar pe trotuare indivizi muncitori, sa fiu surda, sa am bine pusi ochelarii pe ochi-imi pare rau ca nu am ochelari de cal sa vad doar inainte, imi pare rau ca nu am o casca-ca o purtam (sper totusi sa nu am nevoie) si mai sper sa am intr-o zi, timp si sa fiu nervoasa, ca sa cer explicatii, pt ce se comporta asa (desi nu se merita, dar totusi pana cand sa rabzi)-dar mai mult sper sa se termine lucrarile pe acolo.
N-am mai vazut alte femei pe bicicleta pe acolo-deci nu pot sa fac comparatie in aceasta directie, dar pot sa fac in directia, ca am vazut barbati pe bicicleta care niciunul nu a avut parte de tratamentul relatat mai sus. Astfel ca dupa ce trec prin cuvinte si gesturi dulci-cred ei, ajung si eu la interviuri si acolo trebuie sa par ca totul e perfect (sa fiu un zambet) si sa fac teste peste teste (logice, matematice etc), dupa care returul: plec de la interviu si trebuie sa jalonez printre masini-curios soferii chiar mai civilizati, imi acorda prioritate, nu ma claxoneaza (decat rar -faza asta iar n-o inteleg ce vor, sa ma atentioneze ca e in spate sau vorba unui prieten: nu ma, se bucura ca vede si el o bicicleta ca a lui e acasa si te saluta 🙂 ) si iar zumzetul de cuvinte si manifestari de homo muncitorus.
Parazitii – Instigare La Cultura (Citeste-o Carte) recomand: Codul bunelor maniere


Morning has broken

Bună dimineața! a la Edvard Grieg

Cand am scris

iunie 2010
L M M J V S D
« mai   iul. »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

I Corinteni 13

Tudor Gheorghe : Metanie (versuri Radu Gyr)