Arhivă pentru august 2011

Fost-am prin amintiri

articol :
fără de introducere, pentru că nu mi-l amintesc, când a început,
fără de cuprins așezat în ordine, pentru că amintirile ne trădează, prin trecerea timpului totul devine cu fiecare clipă mai vag mai ambiguu, mai idealizat, mai și iar mai, dar exact, cu atât mai puțin, precum poți să ții nisipul între degete, are mereu tendința să se scurgă, să fugă și să te lase cu vaga impresie că țineai cândva în palmă un pumn de nisip,
fără de sfârșit, pentru că e viitorul și a-l știi nu-mi este îngăduit să-l cunosc, ci doar să-l trăiesc, indiferent de ceea ce rezervă.
de ce unele locuri au tendința să te poarte către anumite amintiri, unele persoane către gesturi și sentimente, poate uitate?!
și asta am făcut în urmă cu câteva zile fost-am prin locurile amintirilor copilăriei.
creangă, ion, ar fi scris ceva pitoresc,
rebreanu, liviu, poate mai profund,
caragiale, ion luca, ceva mai ironic,
eminescu, mihai, mai liric,
dar niciunul nu au trecut pe acolo decât purtați de mine, toți îngrămădiți între coperți de cărți mai mici sau mai mari, mai colorate sau mai fade, prăfuite sau cum ori mai fi fost.
eu pot să scriu, nu cum a fost ci cum îmi amintesc și nici măcar atât, pentru că e mai simplu să las fotografiile să ilustreze noile achiziții mentale.
întrepătrundere între vechi și nou, căutarea trecutului prin prisma simțutilor prezentului, încercând să aduci ceva familiar ce te înconjoară la forma sa de atunci, imposibil.
ochii copilăriei recunoștea multe dar trecutau anii și locul este și nu mai este același, și oamenii sunt, dar nu mai sunt toți.

Reclame

20 de ore cu trenul și 5 ore în Cluj Napoca

S-a ivit o călătorie fulger până la Cluj și nu puteam să zic, ba.
Așa că iată-mă călătorind la cușetă pentru prima dată și pot să spun că a dormi în tren nu e o soluție pentru mine. Zgomotul este de ne neglijat cu tot cu doape în urechi și la fel și „legănatul” trenului. Cearșafurile erau curate dar dimensiunile erau exact cât ține salteaua (partă erau intrate la apă) dacă te așezai în pat, picioarele erau deja pe saltea, te mai întorceai o data cerșăfelul era cu totul strâns sub tine. Perna parcă era piatră și cum eram în patul de sus trebuia să am grijă să nu cad pentru că nu exista nimic care să te protejeze să nu cazi.
Dar ce mai contează am ajuns la Cluj și de la gară pe strada Horea până în P-ța Unirii că de pe acolo ai ce vedea.
Păcat că nu am avut aparatul cel bun la mine, pentru că având străzile pustii puteai să fotografiezi tare bine, doar porumbeii te mai deranjau pentru că intrau în cadru nepoftiți și nici nu zâmbeau. Dar tot plimbându-mă eu pe acolo aveam un sentiment că lipsește ceva, hm ce să fie, da! identific motivul sentimentului de neliniște: lipsa câinilor…deci puteți alerga și plimba cu bicicleta în liniște.
Recomand plimbarile pe la 6 dimineața în Cluj.
Din păcate pt mine, din fericire pentru vânzători, nu era nimic deschis de unde să cumpăr ceva de mâncare decât după 7,30 la cele 2 arce aurii așa că m-am dus și pe acolo. Când am ieșit am dat (pe str. Argeș) și de o plăcintărie cum nu găsești în București, dar să nu mai discutăm de bunătățurile de pe acolo-singurul inconvenient (pe care l-am aflat mai târziu) e că și lângă gara erau aceleași sortimente de plăcintă dar puțin mai ieftine.
Ca o remarcă ciudată e că cel puțin cât m-am plimbat eu prin oraș am vazut foarte multe femei, bărbați cam puțini, poate sunt plecați prin străinătățuri și 98% dintre ele, purtau pantaloni.
Un lucru foarte frumos, pe care l-am remarcat, este că era foarte multă lume dimineața la Catedrală, chiar dacă nu stateau mult pentru că se duceau la seviciu.
Cam atăt despre Cluj.
Pe tren am avut parte de o conversație interesantă cu un fost deținut politic d. Octav Bjoza
Și iar în Micul Paris.


Morning has broken

Bună dimineața! a la Edvard Grieg

Cand am scris

august 2011
L M M J V S D
« iul.   sept. »
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

I Corinteni 13

Tudor Gheorghe : Metanie (versuri Radu Gyr)

Reclame