Archive for the 'Biciklism' Category

BMX Bowl Rockers vazut de la peluza

Am trecut ieri prin Parcul Tineretului si la Skatepark era agitatie mare fiind in desfasurare consursul: BMX Bowl Rockers. Mi-am gasit si eu un loc la „peluza” unde erau adevaratii cunoscatori si pasionatii de bmx-ului, restul pe marginile bowl-ului. Varsta de la peluza eu o mai ridicam, restul numai pusti si copile de la 8 pana la 15-16 ani care stateau pe iarba uscata langa/pe bicicleta bmx, fumand, scapand cate o injuratura sau scuipand cu naduf, band Cola si Burn si comentand foarte superior ce faceau concurentii. Cuvintele ca: tricks, linie, cool, barspin, disaster, one eighty, tail weep, three sixty, erau asa de uzitate ca inca imi rasuna in cap, dar cu adevarat le-am distins dupa ce m-am uitat pe net. Nu am facut poze dar poate ma voi repezi week-end-ul viitor la skatepark-ul din Herastrau, unde o sa fie un alt concurs, ca sa remediez situatia.
Ceea ce mi s-a parut foarte nerecomandat (a se citi ciudat), este ca pustii de pe margini beau energizante (nu mai dezbat ca fumau sau comportamentul lor) si erau si incurajati de comentatorul competitiei sa mai bea cate 1-2 cutii. Eu inteleg ca acest concurs era sponsorizat de Burn (aka firma Cola), dar daca la varsta lor ai nevoie de asa ceva e cam grav, putea sa le recomande Dorna. Stand eu la „peluza” mi s-a dezvaluit si misterul bautului de Burn, cand un pusti de 11-12 ani care statea in fata mea pe bmx ii zice unui amic de aceeasi varsta ce sta langa el tot pe bicicleta si sorbea din cutia cu energizant: -Da incoa si mie sa beau, ca e cool! (!?)

PS. O privire (video-mai jos) de langa juriu si tipul cu tricoul mov Alin Moldovan se pare ca este cel mai bun la bmx in Romania. Cat am stat eu pe acolo mi-a placut cum a concurat (stil, acuratete si eleganta in sarituri) un tip Sorin, dar la fel de buni mai erau inca vreo 2-3 tipi: Barney si la restul nu le-am retinut numele.

Reclame

O femeie pe bicicleta

In ultimul timp am avut ceva interviuri in zona Sos Buc-Nord si pentru ca este relativ aproape de casa (mai fac ceva miscare si scutesc din banii de dat pe abonament RATB sau maxi-taxi), parcurg drumul pe bicicleta. Dar pentru a ajunge pe Sos Bucuresti Nord trebuie sa trec pe strada Petricani, unde se lucreaza la greu (adica se sapa niste santuri pe trotuare si pe langa ele) cea ce implica prezenta unor „muncitori „ de la ADP (cred ca sunt).
E bine, pentru ca acesti truditori nu cred ca au vazut o femeie pe bicicleta (pana la aparitia mea pe acolo) si nici nu au 7 ani de acasa ca sa nu vorbesc ca bunul simt le lipseste cu desavarsire, astfel simt sa se exprime in cele mai abjecte moduri cu putinta: de la „traditionalul” cor de fluieraturi, la cuvinte si semne ce necesita biiip si blur pe imagine, pana la a te nimeri cu flegme/scuipaturi. Asa ca incerc sa trec in viteza cand vad ca apar pe trotuare indivizi muncitori, sa fiu surda, sa am bine pusi ochelarii pe ochi-imi pare rau ca nu am ochelari de cal sa vad doar inainte, imi pare rau ca nu am o casca-ca o purtam (sper totusi sa nu am nevoie) si mai sper sa am intr-o zi, timp si sa fiu nervoasa, ca sa cer explicatii, pt ce se comporta asa (desi nu se merita, dar totusi pana cand sa rabzi)-dar mai mult sper sa se termine lucrarile pe acolo.
N-am mai vazut alte femei pe bicicleta pe acolo-deci nu pot sa fac comparatie in aceasta directie, dar pot sa fac in directia, ca am vazut barbati pe bicicleta care niciunul nu a avut parte de tratamentul relatat mai sus. Astfel ca dupa ce trec prin cuvinte si gesturi dulci-cred ei, ajung si eu la interviuri si acolo trebuie sa par ca totul e perfect (sa fiu un zambet) si sa fac teste peste teste (logice, matematice etc), dupa care returul: plec de la interviu si trebuie sa jalonez printre masini-curios soferii chiar mai civilizati, imi acorda prioritate, nu ma claxoneaza (decat rar -faza asta iar n-o inteleg ce vor, sa ma atentioneze ca e in spate sau vorba unui prieten: nu ma, se bucura ca vede si el o bicicleta ca a lui e acasa si te saluta 🙂 ) si iar zumzetul de cuvinte si manifestari de homo muncitorus.
Parazitii – Instigare La Cultura (Citeste-o Carte) recomand: Codul bunelor maniere

Un sfarsit de saptamana (trecuta) biciclist

Prin bunavointa unui prieten (multam) am facut rost de o bicicleta si astfel s-a deschis (si la mine) sezonul la biciklism.
Prima tura publica, a fost sambata 17 aprilie la bikeWalk. Plecarea s-a facut din Piata Presei Libere, pe Kiseleff pana in Piata Victoriei, dupa care pe Aviatorilor pana in Herestrau cu punct terminus la Cinematograf (de vara)-tot traseul pe pista de biciclete. Nota bene:traseul a fost aprobat de primărie si tot dansa a stabilit locul de plecare, gura de pasaj de pe Kiseleff de pe partea cu Herăstrău. Nu stiu cine a stabilit si ora de plecare care trebuia sa fie la 16:30 dar in bunul stil romanesc s-a plecat pe la 17:25, pentru ca tot asteptam pe cineva; imi spunea un confrate de asteptare, ca la astfel de intalniri (pe doua roti) rare ori se pleaca la ora stabilita si de cele mai multe ori dupa o jumatate de ora. No comment!
Ideea nobila/civica cu acesta plimbare, a fost si o sa mai fie „pana se intampla ceva” ca sa: ne aratam lumii ca suntem multi, promovam miscarea-prin extensie ecologia…aer curat etc, ca pe „pistele de biciclete” facute de municipalitate nu se poate circula cu atat mai mult sa organizezi o plimbare. S-a insistat pe ideea de a se merge doar pe pista de biciclete pentru a se demonstra ca: „nu sunt bine facute, insuficiente si nu sunt adecvate pentru cati biciclisti sunt in capitala.” Deci se vrea o revolutie, o velorevolutie in Bucuresti, pentru a se atrage atentia asupra problemelor pe care le au ciclistii in capitala. Iar pe scurt-pe vorbele lui Dragos Bucurenci:”ceea ce promovam aici este:mersul pe bicicleta, siguranta in trafic si spiritul civic.”
Participanti: destui (asa ca pentru prima editie) unii zic 400 am citit si cifre halucinante 800-1000, dar ca sa fim realisti cred cam intre 300-400 am fost. De ce am scris destui, pentru ca s-a dorit a se forma un lant ciclistic, din Piata Presei Libere pana in Herastrau si in parte cred ca s-a reusit, pana in Victoriei, dar cu lipse de zale.
Vremea a fost frumoasa, a existat si un after party (cu muzica, apa-plata sau minerala si supa-gratis) si un film documentar cu problemele intampinate de ciclistii din Cehia-pe care le-au rezolvat treptat, treptat.
Per total mi-a placut, chiar daca norul cu cenusa vulcanica a plutit amenintator (pentru unii) pe cerul bucurestean, am plecat din Herastrau pe la ora 21. Astept cu ceva interes, editia a doua.
*pe undeva prin clipul de mai sus sunt si eu.
Duminica 18 aprilie am plecat dupa pranz, cu Dan (prepe) cu masina din Bucuresti si cu bicicletele in portbagaj, spre Comana unde aveam sa ne vedem cu un grup care plecase de dimineata pe biciclete.
N-am apucat sa vad foarte mult din parc (nu am stat decat vreo 2-3 ore) ci doar am strabatut cu bicicleta doua trasee (pentru ca ne-a furat adrenalina) unul de biciclete (marcaj Cruce Rosie) numit Ghimpele (hm!) si altul de drumetie (marcaj Cruce Albastra) numit Prin Luparii. La intoarcere am luat-o la pedalat pana in Bucuresti. Per total cam 50 de km am facut si m-am ales cu o febra musculara la picioare splendida si gatul intepenit-toate rezolvate cu aspirina. Parcul Comana nu mi-a lasat o impresie deosebita: multi gratargisti, manele la greu, gunoi, motociclisti, masini cu duiumul-nu inteleg pentru ce mai este rezervatie daca se intra ca pe Valea Cerbului din Bucegi, o mica taxa si gata fa-ti de cap. O sa-i mai dau o sansa acestei rezervatii, dar prima impresie a fost de -4, cadrul natural e frumos dar administrarea, hm!

Această prezentare necesită JavaScript.


Morning has broken

Bună dimineața! a la Edvard Grieg

Cand am scris

octombrie 2019
L M M J V S D
« apr.    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

I Corinteni 13

Tudor Gheorghe : Metanie (versuri Radu Gyr)

Reclame