Archive for the 'D'ale mele' Category

N-ai auzit de ACTA, e timpul!

PROTEST ANTI ACTA în București sâmbătă 11 februarie 2012, ora 17, P-ța Universității
11 februarie este ziua mondiala împotriva ACTA (cu siguranță vor urma și alte zile)
Nu vrei să ieși din casă semnează Petiția
Ce este ACTA, vezi mai jos:
Pe scurt

Pe larg

așa au manifestat polonezii

Suntem un om, un pom, o livadă

Om cu om de Tudor Arghezi

Un om fusese-o frunză şi numai om cu om
Au izbutit să crească şi să se facă pom.
Că moare frunza-n ramuri, puiandră şi uşure,
Copacul vieţuieşte şi s-a-nmulţit pădure.
Tu-ţi răsplăteşti ursita de grabnică pieire,
Făcându-te, din omul prigoanei, omenire.

Cum să explic decât cu bucurie, cum săriră la a mea cerință, cu mic cu mare, lăstarii și puieții, pomii falnici sau mai scunzi, cu frunze dese sau mai rare, ca să răspundă neîntârziat la a mea chemare, să-mi dea din pârga lor; suntem o livadă și după roade se cunoaște.

Zile de început de decembrie

Ce zi frumoasă o fost duminică și m-am gândit să fac niște poze, dar n-am putut să scap de maidanezi, care îmi stricau cadrele, așa că m-am decis să-i forografiez și pe ei dacă tot au fost așa de băgători în cadru, bine că nu au zis CHEEZE-HAM! 🙂 și nu au sărit și în apă lasându-mi plăcerea de a poza și un peisaj de început de iarnă (calendaristică) pentru a avea ce să vă arăt în această zi ploioasă de Sf Nicolae-La mulți ani binecuvântați!.

Fost-am prin amintiri

articol :
fără de introducere, pentru că nu mi-l amintesc, când a început,
fără de cuprins așezat în ordine, pentru că amintirile ne trădează, prin trecerea timpului totul devine cu fiecare clipă mai vag mai ambiguu, mai idealizat, mai și iar mai, dar exact, cu atât mai puțin, precum poți să ții nisipul între degete, are mereu tendința să se scurgă, să fugă și să te lase cu vaga impresie că țineai cândva în palmă un pumn de nisip,
fără de sfârșit, pentru că e viitorul și a-l știi nu-mi este îngăduit să-l cunosc, ci doar să-l trăiesc, indiferent de ceea ce rezervă.
de ce unele locuri au tendința să te poarte către anumite amintiri, unele persoane către gesturi și sentimente, poate uitate?!
și asta am făcut în urmă cu câteva zile fost-am prin locurile amintirilor copilăriei.
creangă, ion, ar fi scris ceva pitoresc,
rebreanu, liviu, poate mai profund,
caragiale, ion luca, ceva mai ironic,
eminescu, mihai, mai liric,
dar niciunul nu au trecut pe acolo decât purtați de mine, toți îngrămădiți între coperți de cărți mai mici sau mai mari, mai colorate sau mai fade, prăfuite sau cum ori mai fi fost.
eu pot să scriu, nu cum a fost ci cum îmi amintesc și nici măcar atât, pentru că e mai simplu să las fotografiile să ilustreze noile achiziții mentale.
întrepătrundere între vechi și nou, căutarea trecutului prin prisma simțutilor prezentului, încercând să aduci ceva familiar ce te înconjoară la forma sa de atunci, imposibil.
ochii copilăriei recunoștea multe dar trecutau anii și locul este și nu mai este același, și oamenii sunt, dar nu mai sunt toți.

Gânduri agricole – episodul:La cumpărături

N-am mai intrat într-un supermarket să cumpăr mâncare de ceva timp… și astăzi am trecut și am și ieșit cât am putut de repede dar cu gandurile la agricultura românească care nu cred că produce decât păstârnac, salată verde și usturoi verde, pentru că toate celelate produse erau din alte țări ex: usturoi-China, gulii, morcovi și mere-Olanda, cartofi-Franța, ceapă-Austria etc. Prețurile sunt glume proaste cred că pentru oricine, șocul cel mai mare a fost la cartofi: de la 3.99 până la 10.99 lei și ulei de la 7.42 lei în sus.
Concluzie scurtă: nu cred în criza alimentară că este reală, ci că este indusă ca multe alte crize pentru și din diverse motive, iar agricultura românească e sublimă dar e lăsată în țărână. Aș vrea să nu mai calc prin supermarketuri, dar cât de curând trebuie să repet experiența, poate scap și trimit pe altcineva.

Urări de Sărbători către citito(a)r(e)

Ce-ți doresc eu ție cititorul meu:
Să ai ziuă in inimă și dacă nu poți, atunci să ai în priviri zorile,
Să iubești cu întreaga-ți inima,
Să simți cu întregu-ți suflet,
Să ierți cu toată dragostea,
Să dăruiești nu numai cu două mâini, ci cu toate din tine,
Să îmbrățișezi nu numai cu brațele, ci și cu toate ale tale,
Să te rogi ca și când Hristos ți-ar fi in față,
Să descoperi cărarea trebuincioasă către veșnicie. Căci toate sunt ingăduite dar nu toate sunt spre folos.
Și să mă ierți atunci când n-am putut să-ți scriu atât de des pe cat ai fi vrut, dar să ştii ca te-am avut in gând mai des decât se vede,
Și să ajungi sâ mai dorești să treci pe aici chiar dacă răruț căci nu-i supărare, ba e parcă mai frumos, căci ai simțit să te reîntoarci să mai cercetezi și pe aici.

Mulțumesc, căci prin jerfirea timpului tău, trecând pe aici, arăți iubire!

Blogul intra in vacanta (cu postarea articolelor) pana…cred ca, februarie-ramane de vazut 🙂

Timpul smochinelor

Cine stie pericopa smochinului neroditor va intui ceva, dar cine a citit si Timpul smochinelor de N. Steinhardt nadajduiesc ca va stii ceva mai mult, din ceea ce scriu.
E bine, pentru mine se pare ca a venit acest timp, sa pun faptele unde mi-au fost vorbele si gandurile de mult timp si sa vad din ce aluat sunt. Indiferent cum va iesi, iesi-va bine, pentru ca am incercat. Dumnezeu sa-mi lumineze mintea!


Morning has broken

Bună dimineața! a la Edvard Grieg

Cand am scris

decembrie 2019
L M M J V S D
« apr.    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

I Corinteni 13

Tudor Gheorghe : Metanie (versuri Radu Gyr)