Archive for the 'De vorba cu mine sau ganduri rostite' Category

O zi cât o geană de lumină la apus

Ziua de astăzi o zi placută de viață care a început cu capul în nori, a continuat cu mersul prin ploaie și s-a încheiat într-o SPLENDIDĂ geană de lumină pe care soarele o prelungea privirilor și ochilor deschiși spre frumos și reverie.
CÂTEODATĂ ȘI DE CELE MAI MULTE ORI ZILELE SUNT PREA FRUMOASE SĂ NU LE POȚI ADMIRA și să mulțumești lui Dumnezeu pentru fiecare clipă pe care o trăiești viu, căci multe zile le trăim morți.

PS. Muzica de mai sus e atașată doar pentru că îmi place (are un ritm vesel deși versurile sunt cam melancolice).

Reclame

Fost-am prin amintiri

articol :
fără de introducere, pentru că nu mi-l amintesc, când a început,
fără de cuprins așezat în ordine, pentru că amintirile ne trădează, prin trecerea timpului totul devine cu fiecare clipă mai vag mai ambiguu, mai idealizat, mai și iar mai, dar exact, cu atât mai puțin, precum poți să ții nisipul între degete, are mereu tendința să se scurgă, să fugă și să te lase cu vaga impresie că țineai cândva în palmă un pumn de nisip,
fără de sfârșit, pentru că e viitorul și a-l știi nu-mi este îngăduit să-l cunosc, ci doar să-l trăiesc, indiferent de ceea ce rezervă.
de ce unele locuri au tendința să te poarte către anumite amintiri, unele persoane către gesturi și sentimente, poate uitate?!
și asta am făcut în urmă cu câteva zile fost-am prin locurile amintirilor copilăriei.
creangă, ion, ar fi scris ceva pitoresc,
rebreanu, liviu, poate mai profund,
caragiale, ion luca, ceva mai ironic,
eminescu, mihai, mai liric,
dar niciunul nu au trecut pe acolo decât purtați de mine, toți îngrămădiți între coperți de cărți mai mici sau mai mari, mai colorate sau mai fade, prăfuite sau cum ori mai fi fost.
eu pot să scriu, nu cum a fost ci cum îmi amintesc și nici măcar atât, pentru că e mai simplu să las fotografiile să ilustreze noile achiziții mentale.
întrepătrundere între vechi și nou, căutarea trecutului prin prisma simțutilor prezentului, încercând să aduci ceva familiar ce te înconjoară la forma sa de atunci, imposibil.
ochii copilăriei recunoștea multe dar trecutau anii și locul este și nu mai este același, și oamenii sunt, dar nu mai sunt toți.

Urări de Sărbători către citito(a)r(e)

Ce-ți doresc eu ție cititorul meu:
Să ai ziuă in inimă și dacă nu poți, atunci să ai în priviri zorile,
Să iubești cu întreaga-ți inima,
Să simți cu întregu-ți suflet,
Să ierți cu toată dragostea,
Să dăruiești nu numai cu două mâini, ci cu toate din tine,
Să îmbrățișezi nu numai cu brațele, ci și cu toate ale tale,
Să te rogi ca și când Hristos ți-ar fi in față,
Să descoperi cărarea trebuincioasă către veșnicie. Căci toate sunt ingăduite dar nu toate sunt spre folos.
Și să mă ierți atunci când n-am putut să-ți scriu atât de des pe cat ai fi vrut, dar să ştii ca te-am avut in gând mai des decât se vede,
Și să ajungi sâ mai dorești să treci pe aici chiar dacă răruț căci nu-i supărare, ba e parcă mai frumos, căci ai simțit să te reîntoarci să mai cercetezi și pe aici.

Mulțumesc, căci prin jerfirea timpului tău, trecând pe aici, arăți iubire!

Blogul intra in vacanta (cu postarea articolelor) pana…cred ca, februarie-ramane de vazut 🙂

O readucere aminte

Candva am aflat ceva revelator, timpul s-a scurs si am inceput sa uit acel lucru dar iata ca mi-a fost scos iar in fata:
…Iisus Hristos prin faptul ca s-a jerfit pentru fiecare dintre noi (pentru pacatele noastre) a ramas in amintirea oamenilor…

Raspunsul/continuarea peste o saptamana, pana atunci, aveti un sondaj la care puteti participa.
Actualizare 10 septembrie: „… pentru Inviere”
Sondajul s-a inchis, multumesc celor ce au votat.

O dezamagire, iar numele sau e minciuna

O pata in caracterul unei persoane este minciuna. Ce trist este momentul in care prinzi omul cu minciuna, ce pauza stanjenitoare se lasa cand zici:” pai tu mi-ai spus ca… si acum imi spui…, mai mintit?” si pauza.
Explicatia vine si o inteleg, dar minciuna nu o accept, pe viitor se promite ca nu se va mai repeta, dar neincrederea a aparut, iar aceasta fisura in timp se preface in prapastie.
Poti sa infloresti ca pescarii in gluma, poti sa ironizezi, sa faci bascalie sau sa te ascunzi printre cuvinte si gesturi, si stiu atunci ca acesta este caracterul tau mai „glumet”. Daca nu vrei sa spui ceva nu o face, nu vorbi doar de dragul de a vorbi fara a tine cont ca ceea ce vorbesti este fals sau adevarat.
Ce greu se construieste o incredere si ce repede se pierde.
Pacat, a mai „(de)cazut” o amicitie.
„Printr-o singură minciună se pierde întreaga reputaţie a integrităţii.” Baltasar Gracián

In lumea nedumeririlor

Omul chibzuit isi face sanie vara si caruta iarna; Omul înţelept îşi cumpără vara sanie şi iarna car. Aceste doua variante ale proverbului sunt foarte interesante si se observa ca primul este din generatia veche, iar al doilea este o prelucrare mai contemporana a primului. Acum nu ma interseaza decat un singur cuvant care diferentiaza foarte mult cele doua proverbe si anume verbele: a face si a cumpara. Daca inainte oamenii isi prelucrau ei materiale si le faceau sanie/caruta sau mergeu la mesterul satului (si tot a face se numea), acum suntem asa de dependenti (marea majoritate) de produsele finite, incat a face nu mai stim, ci doar a cumpara si orice duce la modificarea pretului de achizitie a bunurilor este ca sare-n ochi, te freci, lacrimezi, dai cu apa si tot nu trece si stai asa in ceata si acuzi pe cel ce ti-a pus sare-n ochi, sau a facut sarea prea sarata. Si eu zic ca chestiunea cu dependenta trebuie trecuta la capitolul: Riscuri, amenintari si vulnerabilitati din Strategia Nationala de Aparare 2010.
Pentru restabilirea echilibrului bugetar printre altele se gandira sa taie si pensiile cu 15% dar CCR a zis ca este neconstitutional asa ca urcara TVA-ul la 24% cu aplicare imediata din 1 iulie a c. si cei cu 15% si cei fara 25% (si altii) se pusera in miscare, pentru ca a intrat in joc dependenta. Fortata de imprejurari intru si eu in sarambanda cumparaturilor si inghesui 2 zile inainte de intrarea in vigoare a hulitei taxe. Diferenta era ca eu nu cumparam produse de baza ci produsele pentru tura de la sf lunii, adica alimentele neperisabile (conserve, supe instant, ceva dulciuri etc) si imbracaminte/echipament. Si daca la alimente a mers bine, adica am avut ce vedea: batranei cu baxul de ulei, multe pungi de zahar, faina, malai, la imbracaminte am fost dezamagita.
Este a doua oara cand ajung la Decathlon si exista vorba aceea la pomul laudat nu te duce cu sacul , e bine in ambele dati cand am fost la magazin, nu am avut ce cumpara. Pentru ca desi preturile sunt oarecum accesibile, totusi marfa pe langa ca nu imi pare de calitate (poate pentru raportul pret-calitate ar parea), nici nu au o gama mare de modele dintr-un produs, adica unul standard si cateva pe langa si cam atat. Ca sa nu mai vorbesc/scriu, ca produsele nu sunt pe site, ci pe cel din .fr si .uk si cand ma duc in magazin oricum nu au. Doream sa-mi cumpar niste pantaloni (gen 2 in 1-adica care pot deveni pantaloni scurti prin desfacerea fermoarului din partea de jos a picioarului) si niste tricouri (care sa nu fie din bumbac).
Trec pe langa culoarul trekking barbati-ambele parti erau pline cu haine, urmeaza culoarul trekking femei-o parte femei, o parte copii (!?). Caut pantalonii gasesc ultima pereche (care mi se potrivea) doar ca partea de jos lipsea (!?), vorbesc cu un angajat de acolo si imi spune ca desi primesc marfa (ce ramane din Ungaria si Polonia) la 3 zile, eu trebuie sa astept sa vina pantalonii din Spania (acolo e un depozit) 8 zile, (dau nr de telefon si astept sa fiu sunata, daca nu suna, mi se spune sa sun la un nr de tel si sa intreb de Sorin sau Costin). Renunt la pantaloni si imi indrept atentia spre tricouri dar ia-le de unde nu-s, ca tot ce vad sunt 2 modele cu manecile (si acelea foarte scurte-parca intrate la apa) restul maieuri cu etichete de tricouri. Probez de unul din cele doua T-shirturi, care imi parea mai pe gustul meu dar descopar ca are anchior, da ce zic eu anchior ca era asa de adanc si lat, ca puteam sa-i zic decolteu (!?)-renunt. Descopar produsele bleu (adica cele mai ieftine) care sunt bluzele si cred ca am stat putin sa ma minunez, ca modelele de proba (sau de pe eticheta) erau un pic altfel si cu alte culori decat cele care efectiv, le gaseai in raft. Dar chestia care mi-a displacut au fost culorile, niste spalaturi in afara de negru restul erau nuante ale unor idei de culori: un oarecare roz, cred ca albastru, un verde prazuliu spre galben spalat, am mai recunoscut ceva gri sau crem sau bej-intre cele 3, alb spre alb murdar spre gri si cam astea era oferta. Exact cand eram in dilema sa disting culorile, apare Ion cu 3 tricouri, unul rosu, altul portocaliu si unul cu maneca lunga (nu mai stiu culoarea) De unde le ai? De la noi (adica culoarul de alaturi). Ma duc sa vad paleta de culori: rosu, albastru, verde, galben, portocaliu…-pai in comparatie cu astea bine zise Dani bai la voi numai spalaturi sunt si isi ia si el cateva tricouri. Astfel ca la iesirea din magazin, eu am plecat cu un tricou ceva albastru ceva verde, si baietii cu cate 4-5 tricouri/persoana.
Si stau si ma intreb, se pare ca se doreste sa se incurajeze implicarea femeilor in sporturi in aer liber:
– de ce nu au un raion numai al lor (pt ca unele femei au si masuri de copii?-eu cred ca se descurca ele si sa ajunga la raionul de copii)
-de ce culorile sunt ca si cum ar fii prespalate, unde sunt culorile primare (rosu, albastru, galben) si complementarele (verde, orange, violet), in fapt unde sunt adevaratele nuante, saturatia e groaznic de mica? (Ce importanta au culorile pe munte! afirma cineva, pai cam au cateodata si nu din punct de vedere estetic, desi ar fi si asta frumos. Ca si reperare/semnalizare in caz de te ratacesti, transpiratia/umezeala si ce releva ele-mai ales la femei, astea sunt primele care imi vin in gand acum.)
-o fii vara, dar parca prea numai pantaloni nu scurti (ci foarte scurti) si maieuri si bluze cu anchior adanc erau la femei, in fapt ce fel de femeie montaniarda se doreste? (Cred ca racita si cu miopism dezvoltat sau ignoranta in unele aspecte montane.)
Credeam ca scap de stereotipuri pe munte dar ele vin odata cu oamenii si ele isi au samanta pe langa educatie si in publicitate (care promoveaza) o femeia sportiva cu o imbracaminte cat mai mulata si cat mai putina. Este adevarat ca imbracamintea si echipamentul sportiv feminin trebuie sa fie adaptat conformatiei lor si sportului pe care il practica, dar asta nu inseamna sa dai la o parte decenta si bunul simt. A luat cineva aminte la cum sunt imbracate sportivele in diverse sporturi: atletism (unele probe), volei,…nu e de mirare ca vedem sportive din tarile arabe (cand li se da voie) cu treningul pe ele la competitii-e nici chiar asa, dar eu zic ca un bun simt ar trebui sa existe in toate, deci si in acest aspect. Daca pana nu de mult femeile nu erau acceptate in multe sporturi, ca sa nu vorbim ca mai sunt tari in care femeia nu are voie sa faca sport sau mentalitati ca nu poate sa faca sport, a le creea un echipament din perspective fantezii, este lipsa de respect si nu „elibereaza” femeile (o sintagma care imi displace, pentru ca presupune ca femeile au fost si sunt inchise), ci o diminuare a demnitatii lor.
Nu vreau costumul de sport al bunicii, dar vreau sa am posibilitatea sa aleg, nu-mi place sa gasesc un singur model si cateva modele ce se diferentiaza prea putin de primul. Nu vreau sa fiu nevoita sa alerg mai mult sa caut ce imi doresc si pana la urma sa fac o strutocamila intre imbracamintea din raionul femeilor si al barbatilor (aducand anumite modificari cad se poate)-si dupa toate acestea sa mai urc si pe munte relaxata.

Un an

Iata ca a trecut un an de cand acet blog a aparut, pentru ca desi primul post scris a fost Povestioara blogului pe 26 iunie totusi, acest blog a fost infiintat pe 23 iunie. Nici acum, ca si atunci la inceput de drum, nu stiu ce sa scriu pe aici, asa ca pun din toate, fac o mare tocanita in care nu pun tot ce imi intersecteaza viata. Sunt evenimente/lucruri despre care nu am scris pentru ca imi este greu sa imi torn sufletul in public sau mi-am pierdut interesul fata de ele sau din alte motive tehnice, puerile etc. Ceea ce este cert este ca acest blog este un exercitiu inca folositor pentru mine, nu va deveni un jurnal personal, dar mi-ar prinde bine sa stiu de la cei ce ajung pe acest blog ce doresc sa gaseasca pe aici-deci va rog spuneti/scrieti, tastatura este la voi.

Din culisele statistice ale blogului:
nr de cititori: 1303 (multumesc de vizita)
articole:119 cu acesta 120
comentarii:18
categorii: 21
etichete: 23
ziua cea mai aglomerata: 13 decembrie 2009, 42 de cititori


Morning has broken

Bună dimineața! a la Edvard Grieg

Cand am scris

octombrie 2019
L M M J V S D
« apr.    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

I Corinteni 13

Tudor Gheorghe : Metanie (versuri Radu Gyr)

Reclame