Archive for the 'Politika' Category

Bogota Change

Ce mi-a atras atenția spre acest film este că acesta a fost sursa de inspirație a lui Nicușor Dan de a candida pentru primărie-candidatul ce a ieșit pe locul 3 la alegerile din București. Filmul documentar prezintă cum ce/cine a schimbat Bogota (capitala Columbiei) cel mai violent oraș din anii 90 într-o capitală modernă și mai pașnică. Povestea a doi politicieni (Antanas Mockus și Enrique Peñalosa) care s-au luptat cu vechile obiceiuri ale locuitorilor Bogotei (să arunce gunoiul pe oriunde mai puțin în tomberoane, să ignore semnele de circulație)-educându-i la propriu și cu politicienii corupți, chiar cu metode mai neortodoxe.
Ce mi s-a parut interesant este ce zice Penalosa despre șosele suspendate (în partea a 5-a începând de la 1:20)- asta apropo de Autostrada suspendată aprobată azi de CGB. De ce o costa așa de mult? Este necesară? Care este mai exact traseul pe care îl va avea (pe net apar diverse hărți)? Înțeleg că este un parteneriat public-privat, dar cum își recuperează partea privată banii? Să fie vreo legătură cu nevoia suplimentară de bani pentru campania electorală din toamnă?
Nota bene: S-ar putea întâmpla și în București!?

Partea a-2 a
Partea a 3-a
Partea a 4-a
Partea a 5-a
Partea a 6-a

Reclame

O atitudine pentru Roșia Montană


Muzica-Dead Can Dance-The Host of Seraphim

De la AntiACTA

Cu drag despre România si Români 1

Nota bene: Român(i) cu R mare.
Ca orice zi de sărbătoare la Români, trebuie sa ţină câteva zile, ca să ştim că e sărbătoare şi să simţim şi noi căci altfel parcă nu prea e. Aşa că iată că de ieri începând cu ziua Sf. Ap. Andrei ocrotitorul României („nașul de botez”) noi am început să ne veselim și ce frumos a rânduit Dumnezeu, ca bucuria noastră să fie în comuniune, așa cum șade bine la orice lucru bun, cu protectorul neamului, unind astfel pământul (învierea întru unitate a neamului) cu cerul (răsărirea întru creștinism a poporului).
„1 decembrie nu putea sa fie vara, ca să ieșim la iarbă verde (ca la americani, francezi), nu putea să pice primăvara, dar mai spre vară, din același motiv ca vara și chiar nu putea să pice toamna, dar mai la început ei, ca sa fie ca vara? ” 1 decembrie eu zic, bine că fost, căci cu greu mai realizam noi ceea ce au înfaptuit cei de la ‘918, iar noi și cei ce ne vor urma, vom fi resposabili de cum păstrăm, cel puțin, ceea ce ne-a mai rămas.
Oare câți dintre cei care vor citi aceste rânduri au stat de vorbă cu cineva care a trăit atunci, ca să i se povestească în viu grai și să-și dea seama de intensitatea acelei zile, să simtă tremuratul din glasul povestitorului și să vadă ochii naratorului cum devin melancolici. Știm istoria din cărți, iar raportarea noastră este mai mult una scolastică și doar prin sensibilitatea noastră sufletească și dispoziția pe care o arătăm pentru cercetarea trecutului, putem trece dincolo de slove.
1 decembrie e în fiecare Roman(că) și personal va trebui să-și afle Ziua Națională într-însul, de va dori.
Rezoluția Unirii citită de Vasile Goldiș la Alba Iulia, 1 decembrie 1918: „Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.” sursa
Astfel pentru câteva articole voi încerca să prezint câteva lucruri ce imi par reprezentative (din diverse puncte de vedere: culturale, sociale etc) pentru a fi cercetate cu inima, cu privire la România si Români.

Toaca şi clopotele – Mănăstirea Putna

Marele poem folcloric romanesc, in abordare de balada si colinda cu: Maria Precup, Maria Peter, Grup folcloric si Grigore Lese. **MIORITA**

Călușul

64 de fotografii de la miting

Această prezentare necesită JavaScript.

Toti stim de criza economica in care ne aflam si masurile luate de guvern pentru ca Romania sa nu cada in prapastie-acum doar se scurge, sau se bălăngăne pe muchia colapsului. Masurile luate le stiti: 25% din salarile bugetarilor, 15% din pensii si ajutoare de somaj, impozitarea tichetelor de masa si reduceri si desfintari de ajutoare sociale si alte si mai cate grozavii sociale, doar, doar ne-om reveni. Asa ca, ceva romani au decis sa iasa in strada si iata ca se stransera din tara toata in fata Guvernului-Piata Victoriei, in zi de miercuri 19 mai.
La ora 11:00 eram in Piata Victoriei si eu (cu tot cu aparat foto). Dar in grupul manifestantilor nu se putea intra decat pe lateral-pe la Muzeul de Geologie caci nu prea aveai acces, jandarmii strigau la cei care doreau sa se alature manifestatiei sa circule-in fine am intrat printre manifestanti. Dar chiar de la intrare ma intampina un ardelean de la Cluj (primul din slideshow) si imi spune in molcomul sau glas: Am venit sa-l luam inapoi pe Boc, la Cluj ca aici nu-ma prostii o facut! si zambeste la mine si asa se explica si plancarda pe care o tinea lipita de un bat, deasupra capului. Merg mai departe (a se citi de acum incolo-ma strecor, usor) si intalnesc o groaza de oameni cu cat mai haioase si originale lozinci scrise sau foto-trucate/prelucrate pe carton, panza, hartie-nu duc lipsa de imaginatie, oamenii. Cum nu reuseam sa vad cat mai bine mitingul m-am urcat pe suportul de lemn ce imprejmuia un copac, de unde am putut in liniste (dpdv al campului vizual), sa trag foto si vreo 2 filmulete. Dar la un moment dat aud in spatele meu (la cortul unei televiziuni) huiduieli, tipete-ce mai, deranj mare dar nu am vazut atunci ce se intampla (la tv seara am vazut ce a patit Marcel Hoara). Mie imi repungna comportamentul oamenilor cand sunt intr-o turma (parca nu mai sunt ei, dezlantuie tot ce e mai necivilizat intr-un comportament) in rest sunt oameni „onorabili”.
Dupa un timp am coborat de pe suportul de lemn-un batranel m-a ajutat 🙂 si mi-am continuat slalomul printre oameni. E prima manifestatie pe care am luat-o da fir a par printre oameni si pot sa spun ca erau asa de organizati ca si in strainatate si faceau un zgomot de imi parea rau ca nu imi luasem doapele de urechi. Fiecare manifestant din blocurile sindicale detine: un fluier, sapca, tricou sau un fel de poncho din plastic pe care scria sindicatul din care face parte, altii mai aveau steaguri sindicale, mai rar portavoce si sirena. Eu nu am avut nicio ingradire sau vrun necaz cu vrun paricipant la manifestatie ba din contra imi faceau loc sau imi sareau (la propriu) in cadru ca sa-i fotografiez sau isi atentionau colegii sa se uite in camera, ma rugau sa le fac poze si ma intrebau daca au iesit bine, daca mai vreau sa le fac poze-niste modele exemplare. Erau ei cam necajiti cand aflau ca nu sunt de la vrun ziar, dar le trecea supararea repede si eu plecam mai departe-asta e esential sa nu stai mult intr-un loc. CRBL a fost cel care a dat starul sfarsitului si la ora 13 FIX au plecat in grup TOTI pe ritm de dansul pinguinului Boc

21.12- cum a fost dupa 20 de ani la Inter

Am fost la Inter, luni, in seara de 21. 12. 09 la 21:00. Erau -6 grade Celsius imi era cam frig.
Am tras si cateva fotografii spre neuitare.
Putini oameni, in fapt cam ca in urma cu 20 de ani. M-am intrebat de ce asa de putini oameni si m-am gandit ca fiecare are raspunsul sau.
Multa presa si, si mai multi jandarmi, politisti si altii ce stateau prin masini si filmau si raportau, ce mai, ma simteam in siguranta ca nu o sa se starneasca vreo noua revolutie.
Am incercat sa stau de vorba cu cativa oameni, ca sa aflu si eu cum a fost in urma cu 20 de ani. Dar toti se fereau – frica de a nu vorbi, ii unise pe acesti oameni in urma cu 20 de ani si, si acum. M-au dezamagit si mahnit.
Cand sa plec (pe la 21.30) apare un grup compact ce „abuziv” ocupa locul unde a fost Baricada, adica Bd Magheru langa Inter. Ma duc si eu spre ei. Un „politist” gras la vreo 50 de ani, cu pas vioi, tipa la mine sa stau pe trotuar, ca e mai bine ca sa nu ma loveasca masinile, ca o sa dea drumul la circulatie. Ma uit in urma spre rondul de la Universitate nu venea nicio masina pentru ca circulatia era oprita. Si atunci tip si eu la el nervoasa „care masina si de ce sa dea drumul la circulatie, ca o sa dea peste oameni”- dar fiecare isi vede de mersul sau.
Ma bag printre manifestanti sa trag niste foto. Imi primesc cateva ghionturi si sunt impinsa de un jandarm sub pretextul, ca e spre binele meu, sa nu dea masinile peste mine si sa stau pe banda dreapta (sensul de circulatie Univ-Romana) sa nu ma intind si pe sensul celalalt.
Daca ar stii mama, de grijea de care dau dovada fortele de ordine si-ar lua si ea o pauza.
Ce sa fac jandarmul era solid si eu eram prea preocupata sa prin un cadru (v. foto Lozinci sub un Inter inrosit) ca sa ma impotrivesc, asa ca ajung si eu la randul meu sa imping manifestantii. Cativa din cei pe care i-am impins se intorc probabil sa-mi zica ceva, dar vazand matahala din spatele meu, se prind cine a impins, si eu scap de apostrofari (si chiar ma baga in grup) si incep sa strige diverse lozinci. Un jandarm alaturat ii tipa celui din spatele meu, sa nu mai impinga oamenii ca sa nu iasa ceva urat, e cam atunci am iesit si eu din inghesuiala.
Ma mai invart pe acolo, cei de pe carosabil scandeaza: Eroii nu mor niciodata, Fara comunism etc cei de pe trotuar continuau sa se uite la ecranul care arata imagini de la Revolutie.
Am aprins si eu candela, care o luasem cu mine. Atunci dau de o doamna (pana in 50 de ani) care venise de la Ploiesti, ca sa fie aici de 21. Statea langa crucea de marmura alba si avea grija ca sa aprinda lumanarile si candele care se stingeau si facea asta rugandu-se si inchinandu-se. M-am despartit de ea urandu-i Doamne ajuta si ea mi-a spus Dumnezeu sa-i odihneasca in pace si m-am indepartat, uitandu-ma cum isi continua ritualul si stiam atunci ca lumina e pe maini bune.
Am coborat in Pasajul Universitatii unde se tine o expozitie cu sunet si video despre Revolutia din 89. Lume care privea afisele cu poze, care citea un manifest ce era pus langa caietul de impresii si lume care privea Revolutia la televizor.
Am iesit din pasaj si m-am dus acasa erau – 8 grade Celsius si nu imi mai era frig.

21.12 – in urma cu 20 de ani (Invitatie)

In aceasta seara, la Inter, de la ora 21:00, intr-o ceremonie sobra se doreste aducerea unui omagiu pentru cei care au murit in urma cu 20 de ani pe Baricada, asa ca luati(daca aveti si/sau doriti): lumanari, flori, tricolorul si ne vedem acolo.
Cine nu poate, se transmite pe TVR 3, in direct.

http://www.comunicatedepresa.ro/pdf_format.php?cid=60973
http://www.121.ro/calendar_evenimente/social/eveniment_paul-cozighian-ne-invita-sa-nu-i-uitam-pe-cei-49-de-romani-ucisi-pe-baricada-de-la-inter.html
http://www.tvr.ro/program.php?c=4&d=2&z=0


Morning has broken

Bună dimineața! a la Edvard Grieg

Cand am scris

octombrie 2019
L M M J V S D
« apr.    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

I Corinteni 13

Tudor Gheorghe : Metanie (versuri Radu Gyr)

Reclame