Archive for the 'Politika' Category

Bogota Change

Ce mi-a atras atenția spre acest film este că acesta a fost sursa de inspirație a lui Nicușor Dan de a candida pentru primărie-candidatul ce a ieșit pe locul 3 la alegerile din București. Filmul documentar prezintă cum ce/cine a schimbat Bogota (capitala Columbiei) cel mai violent oraș din anii 90 într-o capitală modernă și mai pașnică. Povestea a doi politicieni (Antanas Mockus și Enrique Peñalosa) care s-au luptat cu vechile obiceiuri ale locuitorilor Bogotei (să arunce gunoiul pe oriunde mai puțin în tomberoane, să ignore semnele de circulație)-educându-i la propriu și cu politicienii corupți, chiar cu metode mai neortodoxe.
Ce mi s-a parut interesant este ce zice Penalosa despre șosele suspendate (în partea a 5-a începând de la 1:20)- asta apropo de Autostrada suspendată aprobată azi de CGB. De ce o costa așa de mult? Este necesară? Care este mai exact traseul pe care îl va avea (pe net apar diverse hărți)? Înțeleg că este un parteneriat public-privat, dar cum își recuperează partea privată banii? Să fie vreo legătură cu nevoia suplimentară de bani pentru campania electorală din toamnă?
Nota bene: S-ar putea întâmpla și în București!?

Partea a-2 a
Partea a 3-a
Partea a 4-a
Partea a 5-a
Partea a 6-a

O atitudine pentru Roșia Montană


Muzica-Dead Can Dance-The Host of Seraphim

De la AntiACTA

Cu drag despre România si Români 1

Nota bene: Român(i) cu R mare.
Ca orice zi de sărbătoare la Români, trebuie sa ţină câteva zile, ca să ştim că e sărbătoare şi să simţim şi noi căci altfel parcă nu prea e. Aşa că iată că de ieri începând cu ziua Sf. Ap. Andrei ocrotitorul României („nașul de botez”) noi am început să ne veselim și ce frumos a rânduit Dumnezeu, ca bucuria noastră să fie în comuniune, așa cum șade bine la orice lucru bun, cu protectorul neamului, unind astfel pământul (învierea întru unitate a neamului) cu cerul (răsărirea întru creștinism a poporului).
„1 decembrie nu putea sa fie vara, ca să ieșim la iarbă verde (ca la americani, francezi), nu putea să pice primăvara, dar mai spre vară, din același motiv ca vara și chiar nu putea să pice toamna, dar mai la început ei, ca sa fie ca vara? ” 1 decembrie eu zic, bine că fost, căci cu greu mai realizam noi ceea ce au înfaptuit cei de la ‘918, iar noi și cei ce ne vor urma, vom fi resposabili de cum păstrăm, cel puțin, ceea ce ne-a mai rămas.
Oare câți dintre cei care vor citi aceste rânduri au stat de vorbă cu cineva care a trăit atunci, ca să i se povestească în viu grai și să-și dea seama de intensitatea acelei zile, să simtă tremuratul din glasul povestitorului și să vadă ochii naratorului cum devin melancolici. Știm istoria din cărți, iar raportarea noastră este mai mult una scolastică și doar prin sensibilitatea noastră sufletească și dispoziția pe care o arătăm pentru cercetarea trecutului, putem trece dincolo de slove.
1 decembrie e în fiecare Roman(că) și personal va trebui să-și afle Ziua Națională într-însul, de va dori.
Rezoluția Unirii citită de Vasile Goldiș la Alba Iulia, 1 decembrie 1918: „Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.” sursa
Astfel pentru câteva articole voi încerca să prezint câteva lucruri ce imi par reprezentative (din diverse puncte de vedere: culturale, sociale etc) pentru a fi cercetate cu inima, cu privire la România si Români.

Toaca şi clopotele – Mănăstirea Putna

Marele poem folcloric romanesc, in abordare de balada si colinda cu: Maria Precup, Maria Peter, Grup folcloric si Grigore Lese. **MIORITA**

Călușul

64 de fotografii de la miting

Această prezentare necesită JavaScript.

Toti stim de criza economica in care ne aflam si masurile luate de guvern pentru ca Romania sa nu cada in prapastie-acum doar se scurge, sau se bălăngăne pe muchia colapsului. Masurile luate le stiti: 25% din salarile bugetarilor, 15% din pensii si ajutoare de somaj, impozitarea tichetelor de masa si reduceri si desfintari de ajutoare sociale si alte si mai cate grozavii sociale, doar, doar ne-om reveni. Asa ca, ceva romani au decis sa iasa in strada si iata ca se stransera din tara toata in fata Guvernului-Piata Victoriei, in zi de miercuri 19 mai.
La ora 11:00 eram in Piata Victoriei si eu (cu tot cu aparat foto). Dar in grupul manifestantilor nu se putea intra decat pe lateral-pe la Muzeul de Geologie caci nu prea aveai acces, jandarmii strigau la cei care doreau sa se alature manifestatiei sa circule-in fine am intrat printre manifestanti. Dar chiar de la intrare ma intampina un ardelean de la Cluj (primul din slideshow) si imi spune in molcomul sau glas: Am venit sa-l luam inapoi pe Boc, la Cluj ca aici nu-ma prostii o facut! si zambeste la mine si asa se explica si plancarda pe care o tinea lipita de un bat, deasupra capului. Merg mai departe (a se citi de acum incolo-ma strecor, usor) si intalnesc o groaza de oameni cu cat mai haioase si originale lozinci scrise sau foto-trucate/prelucrate pe carton, panza, hartie-nu duc lipsa de imaginatie, oamenii. Cum nu reuseam sa vad cat mai bine mitingul m-am urcat pe suportul de lemn ce imprejmuia un copac, de unde am putut in liniste (dpdv al campului vizual), sa trag foto si vreo 2 filmulete. Dar la un moment dat aud in spatele meu (la cortul unei televiziuni) huiduieli, tipete-ce mai, deranj mare dar nu am vazut atunci ce se intampla (la tv seara am vazut ce a patit Marcel Hoara). Mie imi repungna comportamentul oamenilor cand sunt intr-o turma (parca nu mai sunt ei, dezlantuie tot ce e mai necivilizat intr-un comportament) in rest sunt oameni „onorabili”.
Dupa un timp am coborat de pe suportul de lemn-un batranel m-a ajutat 🙂 si mi-am continuat slalomul printre oameni. E prima manifestatie pe care am luat-o da fir a par printre oameni si pot sa spun ca erau asa de organizati ca si in strainatate si faceau un zgomot de imi parea rau ca nu imi luasem doapele de urechi. Fiecare manifestant din blocurile sindicale detine: un fluier, sapca, tricou sau un fel de poncho din plastic pe care scria sindicatul din care face parte, altii mai aveau steaguri sindicale, mai rar portavoce si sirena. Eu nu am avut nicio ingradire sau vrun necaz cu vrun paricipant la manifestatie ba din contra imi faceau loc sau imi sareau (la propriu) in cadru ca sa-i fotografiez sau isi atentionau colegii sa se uite in camera, ma rugau sa le fac poze si ma intrebau daca au iesit bine, daca mai vreau sa le fac poze-niste modele exemplare. Erau ei cam necajiti cand aflau ca nu sunt de la vrun ziar, dar le trecea supararea repede si eu plecam mai departe-asta e esential sa nu stai mult intr-un loc. CRBL a fost cel care a dat starul sfarsitului si la ora 13 FIX au plecat in grup TOTI pe ritm de dansul pinguinului Boc

21.12- cum a fost dupa 20 de ani la Inter

Am fost la Inter, luni, in seara de 21. 12. 09 la 21:00. Erau -6 grade Celsius imi era cam frig.
Am tras si cateva fotografii spre neuitare.
Putini oameni, in fapt cam ca in urma cu 20 de ani. M-am intrebat de ce asa de putini oameni si m-am gandit ca fiecare are raspunsul sau.
Multa presa si, si mai multi jandarmi, politisti si altii ce stateau prin masini si filmau si raportau, ce mai, ma simteam in siguranta ca nu o sa se starneasca vreo noua revolutie.
Am incercat sa stau de vorba cu cativa oameni, ca sa aflu si eu cum a fost in urma cu 20 de ani. Dar toti se fereau – frica de a nu vorbi, ii unise pe acesti oameni in urma cu 20 de ani si, si acum. M-au dezamagit si mahnit.
Cand sa plec (pe la 21.30) apare un grup compact ce „abuziv” ocupa locul unde a fost Baricada, adica Bd Magheru langa Inter. Ma duc si eu spre ei. Un „politist” gras la vreo 50 de ani, cu pas vioi, tipa la mine sa stau pe trotuar, ca e mai bine ca sa nu ma loveasca masinile, ca o sa dea drumul la circulatie. Ma uit in urma spre rondul de la Universitate nu venea nicio masina pentru ca circulatia era oprita. Si atunci tip si eu la el nervoasa „care masina si de ce sa dea drumul la circulatie, ca o sa dea peste oameni”- dar fiecare isi vede de mersul sau.
Ma bag printre manifestanti sa trag niste foto. Imi primesc cateva ghionturi si sunt impinsa de un jandarm sub pretextul, ca e spre binele meu, sa nu dea masinile peste mine si sa stau pe banda dreapta (sensul de circulatie Univ-Romana) sa nu ma intind si pe sensul celalalt.
Daca ar stii mama, de grijea de care dau dovada fortele de ordine si-ar lua si ea o pauza.
Ce sa fac jandarmul era solid si eu eram prea preocupata sa prin un cadru (v. foto Lozinci sub un Inter inrosit) ca sa ma impotrivesc, asa ca ajung si eu la randul meu sa imping manifestantii. Cativa din cei pe care i-am impins se intorc probabil sa-mi zica ceva, dar vazand matahala din spatele meu, se prind cine a impins, si eu scap de apostrofari (si chiar ma baga in grup) si incep sa strige diverse lozinci. Un jandarm alaturat ii tipa celui din spatele meu, sa nu mai impinga oamenii ca sa nu iasa ceva urat, e cam atunci am iesit si eu din inghesuiala.
Ma mai invart pe acolo, cei de pe carosabil scandeaza: Eroii nu mor niciodata, Fara comunism etc cei de pe trotuar continuau sa se uite la ecranul care arata imagini de la Revolutie.
Am aprins si eu candela, care o luasem cu mine. Atunci dau de o doamna (pana in 50 de ani) care venise de la Ploiesti, ca sa fie aici de 21. Statea langa crucea de marmura alba si avea grija ca sa aprinda lumanarile si candele care se stingeau si facea asta rugandu-se si inchinandu-se. M-am despartit de ea urandu-i Doamne ajuta si ea mi-a spus Dumnezeu sa-i odihneasca in pace si m-am indepartat, uitandu-ma cum isi continua ritualul si stiam atunci ca lumina e pe maini bune.
Am coborat in Pasajul Universitatii unde se tine o expozitie cu sunet si video despre Revolutia din 89. Lume care privea afisele cu poze, care citea un manifest ce era pus langa caietul de impresii si lume care privea Revolutia la televizor.
Am iesit din pasaj si m-am dus acasa erau – 8 grade Celsius si nu imi mai era frig.

21.12 – in urma cu 20 de ani (Invitatie)

In aceasta seara, la Inter, de la ora 21:00, intr-o ceremonie sobra se doreste aducerea unui omagiu pentru cei care au murit in urma cu 20 de ani pe Baricada, asa ca luati(daca aveti si/sau doriti): lumanari, flori, tricolorul si ne vedem acolo.
Cine nu poate, se transmite pe TVR 3, in direct.

http://www.comunicatedepresa.ro/pdf_format.php?cid=60973
http://www.121.ro/calendar_evenimente/social/eveniment_paul-cozighian-ne-invita-sa-nu-i-uitam-pe-cei-49-de-romani-ucisi-pe-baricada-de-la-inter.html
http://www.tvr.ro/program.php?c=4&d=2&z=0

Marturii ale lui decembrie 1989

Pe 9 decembrie (miercuri) Asociaţiei Studenţilor la Istorie „Dacia” (www.asid-ub.ro) a organizat la Facultatea de Istorie din Bucuresti la ora 16:00 in Amfiteatrul Nicolae Iorga conferinta „Marturii ale lui decembrie 1989”.

Conferinta a dorit sa rememoreze si sa analizeze intamplarile din Revolutia din 1989 si invitati au fost:
Dumitru Dincă (revoluţionar, muncitor in ’89), Ovidiu Nahoi (redactor şef adjunct „Adevărul”, student Politehnica in ’89), prof. dr. Petre Roman (prim-ministru al României între 1989 şi 1991, cadru didactic la Politehnica in ’89 ), Romeo Raicu (politician, participant la revoluţie, inginer in ’89), Radu Silaghi (revoluţionar, muncitor in ’89), lect. dr. Daniela Zaharia (secretar ştiinţific al Facultăţii de Istorie, studenta anul IV la Istorie in ’89) si a fost moderată de prof. dr. Bogdan Murgescu.
S-au dorit foarte multe sa se discute (si foarte interesante, subiecte) dar cele 2 ore nu au fost indeajuns.
Fiecare dintre invitati a avut 7 minute sa povesteasca revolutia sa, dar toti sau lungit mai mult decat timpul alocat pentru ca perspectiva personala asupra unui eveniment atat de marcant nu poate fi incadrata intr-un timp asa de mic.
Ce am aflat eu scriu, dar ce merita sa retinut voi decideti.
In Revolutia din ’89 au fost implicati 1,5 mil de romani (sincera credeam ca mai mult).
Toata lumea stie ca revolutia a inceput pe 16-17 dec la Timisoara printr-o problema personala a pastorului de etnie maghiară Laszlo Tokes care a era obligat să îşi părăsească locuinţa şi congregaţia în termen de şase zile, prin solidaritatea timisorenilor a devenit o problema civica, degenernd in revolte de strada anticomuniste.
Adevarul este ca tot anul ’89 regimul comunist in lume a fost supus revoltelor si schimbarilor care aveau sa genereze in Europa de Est la prabusirea guvernelor comuniste si astfel ridicarea Cortinei de Fier si anularea Pactului de la Varsovia in ’91 in Praga. Din aprilie-iunie ’89 prin Piata Tiananmen; iunie-castigarea alegerilor in Polonia, de catre Solidaritatea condusa de Lech Wałęsa si instalarea in septembrie la guvernare; 16-20 octombrie Parlamentul din Ungaria adopta mai multe schimbari in politica tarii care duc treptat la tranzitia catre Republica Ungara; noiembrie-caderea Zidului Berlinului; noiembrie-decembrie-Revolutia de Catifea din Cehoslovacia; noiembrie-Todor Zhivkov este inlaturat de la putere din Bulgaria.
Si in acest context international de revolte anticomuniste si schimbari de inlaturare a regimului care a divizat Europa aproape 50 de ani, apare si in Romania cutezanta de a infrunta regimul din interior, nu doar verbal ci si fizic.
Astfel ca scanteia nemultumirilor romanilor incepe sa se aprinda: in noaptea din 12 decembrie la Suceava, un cetatean, a imprastiat manifeste anticomuniste in Parcul Central.
In 14 decembrie la Iasi a avut loc o revolta repede musamalizata prin arestarea participantilor la demonstratie.
Urmeaza 16 si 17 decembrie, cu manifestările antidictatoriale şi anticomuniste la Timişoara. Intervenţia forţelor de ordine se soldează cu zeci de morţi şi răniţi. (wikipedia)
19 decembrieLa Timişoara se declanşează greva generală, gen.Gusa ordonă trupelor să intre în cazărmi pentru ca in strada nu se aflau huligani ci muncitori din întreprinderile timişorene. (wikipedia)
20 decembrieTimişoara devine primul oraş liber de comunism. Se constituie Frontul Democratic Român, formaţiune politică antitotalitară. Seara Nicolae Ceauşescu revine în ţară (wikipedia) din Iran si se adresează populaţiei, prin intermediul Televiziunii, în legătură cu evenimentele de la Timişoara, declarând că acestea sunt opera unor huligani şi nu au nimic comun cu clasa muncitoare si convoca un miting ziua urmatoare pentru sustinerea comunismului si impotriva huliganilor din Timisoara.
21 decembrieDecret prezidenţial de instituire a stării de necesitate în judeţul Timiş. Mitingul de la Bucuresti este intrerupt de proteste. (wikipedia)
Si din aceasta zi fiecare invitat, povesteste ce a facut in timpul revolutiei.

D. Dinca a fost intemeietorul baricadei de la Dalles si acolo s-a cunoscut cu Roman, Raicu si Silaghi. Baricada era facuta din bare de fier contersionate, tomberoane, scaune si mese de la restaurantul Dunarea (de langa Arhitectura). Ei si inca cativa (Cristian Iliescu) au tinut populatia in acel perimetru, prin mesaje, scandari-anticomuniste, citirea Proclamatiei pe care o facusera si care cuprindea 8 puncte, spunand orice-mintind- ca vin muncitorii, ca studentii sunt cu ei (studentii primisera in acel an vacanta mai devreme de pe 18 dec, doar anul IV ramasese din cauza sesiunii) toate acestea pentru a inslufletii participantii. „Ne inslufletea ura viscerala pe care o simteau impotriva comunismului”(Dinca) si capatam incredere ca o sa reusim cu revolta noastra cand vedeam numarul mare de persoane care asistau de pe trotuar, desi noi ii rugam sa ni se alature pe caldaram, dar refuzau spuneau ca doar privesc.”
„Am fost surprins negativ, in acea perioada, sa aflu ca eram singurul intelectual de la baricada” (Roman).
La ora 16 cand erau ragusiti si obositi a aparut Dan Iosif ” in geaca rosie” care a tinut baricada ” a fost fenomenal” ne-a insufletit pe toti atunci cand trageau cu gaze lacrimogene si jeturi de apa asupra lor. Pe baricada erau multi copii de 14-15-16 ani care erau plini de avant si nu se temeau de nimic, dar au fost si cei care au platit pretul suprem, multi dintre ei murind in acea noapte.
Cei patru au mentionat ca baricada a inceput intre 12-13 si a tinut pana pe la 23:30 cand au inceput sa se traga in cei 100-140 de persoane care erau acolo si asta ia imprastiat, dar se vorbisera sa se intoarca pe 22 decembrie ceea ce sa si intamplat. „Asupra noastra la baricada au tras elevii ofiteri militari care au fost adusi de la Breaza….” (Roman) Ranitii erau impuscati de armata si securitate de aproape doar ca sa nu traiasca, manifestantii imprastiati au fost fugariti, batuti, injunghiati, arestati -totul trebuia ras, sters.
Radu Silaghi a povestit cum in acea noapte dintre 21 si 22 decembrie a stat „ud si infrigurat impreuna cu inca 2 manifestanti ascunsi intr-un gang si toata noaptea i se parea ca aude voci si i se parea ca vin sa-l aresteze.” „Ceausescu era convins ca daca rade baricada se termina totul, dar toata noaptea dintre 21 si 22 decembrie la radio, Europa Libera, Vocea Americii, Deutsche Welle, Radioul sarbesc, au transmis adevarul despre ce se intamplase in Bucuresti.” (Roman)


„Actul de curaj a fost ca m-am intors pe 22 decembrie” (Raicu).
Ovidiu Nahoi se afla in vacanta de iarna acordata studentilor mai devreme si asculta totul la radio si privea la televiziunea sovietica si moldoveneasca ce se petrecea in Bucuresti si spunea ca atunci cand a plecat de la facultate pentru sarbatori toti studentii credeau ca o sa se intample ceva dupa sarbatori si astfel cand a vazut si auzit ce se intamplase in Bucuresti, impreuna cu cativa prieteni vin din orasul Roman (orasul de bastina) in capitala si ajunge sa intre in ziua de 22 decembrie in Comitetul Central (CC), dupa fuga sotilor Ceausescu. „Pentru noi atunci libertatea parea sa rezolve totul si chiar a rezolvat.” (Nehoiu)
In 22 decembrie se dau arme pe mana la civili si invitatii au spus ca multi morti si raniti s-au petrecut si din prostie, ca nu toti civili stiau sa manuiasca o arma si nu aveau pregatire militara si cam trageau in tot ce misca si li se parea suspect -asa s-au produs si accidente nefericite. Silaghi -„Regret ca nu am pus mana pe Ceausescu ca-l aruncam de la balcon si nu mai exista Tribunalul de la Tragoviste” a fugit cu putin inainte sa ajungem la el in CC.”

„Cum dupa fuga lui Ceausescu sa mai tras? A fost o diversiune, facuta de comandantii din armata, pentru ca le era frica ca vor fii trasi la raspundere de masacrul de la Timisoara si Bucuresti si sa scape si de Ceausescu ca sa nu vorbeasca. Securitatea il abandonase pe Ceausescu, dar noi nu stiam. Este adevarat ca in Romania existau in acea perioada multi militari sovietici (20000-25000) dar nu au fost ei teroristii si URSS nu a avut nici o implicare pentru ca la Malta nu s-a discutat despre Romania nici macar de Germania si Mikhail Gorbachev, era mai mult ingrijorat ca URSS sa nu se destrame prin raspandirea revoltelor.” (Roman)

O precizare foarte buna face Petre Roman (care chiar ajuns ca Prim-Ministru nu a avut acces si nu a aflat nimic): „sunt practici sa se filmeze, fotografieze de catre Securitate, Militie,…si nu avem acesta arhiva nu a aparut niciodata vrun film filmat in 21-22 decembrie. Mi-ar plcea sa revad anumite momente”

„Figura lui I. Iliescu in contextul anilor ’80 era una populara chiar popularizata de radio, Europa Libera. Iliescu a aparut la televiziune eu ieseam si el intra si atunci mi-a spus ca . M-am dus la MApN si acolo l-am gasit pe gen Stanculescu dicuta cu Ilie Ceausescu (care era seful politic al armatei) si l-am intrebat de ce nu-l aresteaza, si l-a arestat. Asa ca eu nu cred in revolta armata.” (Roman)
„Am intrat peste Iliescu (in CC), cu armele sa-l arestam (stiam ca fusese comunist), dar avea mai multe arme. Fac parte din cei care l-au dat afara pe Iliescu din FSN” (Raicu).

De ce a cazut economia romana dupa ’89 caci doar nu aveam nicio datorie externa? intrebare din public
„Datoria externa a fost achitata chiar mai devreme de martie ’89, si cand am ajuns eu Prim-Ministru, Banca Mondiala, FNI ne-a spus:. Uzura industriei, echipamentul era nefolosibil, economia nu era competitiva. Totul a cazut pentru ca costurile de productie erau mari (pentru ca materia prima nu mai era luata din URSS ieftin) si produsele nu erau competitive.” (Roman)

Iar la sfarsitul prelegerii lect. dr. Daniela Zaharia le precizeaza pe studentilor de la istorie, de „sansa mare pe care o au de a scrie istoria acelor timpuri, pentru ca au martorii in viata si pot scrie istoria recenta, fara a apela la manuscrise ci din surse reale-este istoria pe care trebuie s-o scrieti”.

Petre Tutea
„M-am gandit sa scriu un pamflet anticomunist si m-am gandit sa iau anticii si modernii cei mai mari pamfletari pe care-i intalnesc si sa iau de acolo cele mai acide imagini sau figuri de stil. Si m-am convins ca e un travaliu odios gratuit nu face trei parale. Si am ajuns la o intuitie mult mai corecta pentru a defini orice miscare comunista. Iau un Cod Penal cu trihotomia tripartita diviziune a infractiunilor: crime delicte si contraventii. Definesc crimele pe rand si contraventiile pe rand si scriu dedesubt: comunismul e infractor la ordinea universala naturala prezenta in acest integral Cod Penal. Ei sunt infractori comunistii nu oameni politici. De altfel Douglas ministrul de externe al Americii a dat o definitie a comunismului: exista in dreptul penal crime continue si crime continuate; comunismul este o crima continua.”

Dupa 20 de ani – Germania – Ziduri

Zid – Element de constructie vertical sau putin inclinat (din piatra, beton etc) care imprejmuieste sau separa un spatiu, un teren sau o incapere. (dex)” Ex:Marele Zid Chinezesc, Zidul lui Hadrian, Zidul Berlinului. Toate zidurile pe langa folosirea lor ca element de constructie (aparare, deci de a nu lasa sa intre sau sa iasa ceva) au capatat in timp alte semnificatii (decat cel fizic): mai intotdeauna politic (ideologic), economic, religios (Zidul Plangerii) si de cele mai multe ori psihologic. Cateva ziduri care mai sunt in picioare sau care inca se mai construiesc: Zidul din Coreea, Zidul ce se ridica dintre SUA si Mexic, Zidul din Cisordania, Zidul din Belfast, Zidul spaniol din Ceuta si Melilla, Zidul din Cashmir, Zidul din Bagdad, etc.

As vrea sa traiesc intr-o lume cu mai putine ziduri si cu mai multe poduri (chiar si de flori).

N-ai cu cine,n-ai pe cine…

12 este un numar am zice bun, e imposibil sa nu gasesti pe cineva…dar lucrurile nu stau chiar asa
vedeti,cititi si va convingeti:


🙂 ok nu va mai pun sa va stricati ochii,in cautarea vreunui presedinte, iata lista:
– unu portocaliu,
– unu rosu,
– unu galben,
– unu bleu,
– trei-patru verzi si restul nici nu stiu pe unde sa-i mai incadrez.
Oricum toti (sau aproape toti) sunt saraci (ca sa nu le zic nevoiasi-ca ei nu au mai nimic, ci sotia-in sfarsit se vede cine tine banii in casa 🙂 ) si care au reusit sa stranga din munca lor putini banuti-cum reiese din declaratiile de avere.
De cativa imi e si mila si ii inteleg de ce candideaza: cand nu ai nimic, nimic nu poti pierde.

http://www.bec2009p.ro/candidati.html


Morning has broken

Bună dimineața! a la Edvard Grieg

Cand am scris

august 2020
L M M J V S D
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

I Corinteni 13

Tudor Gheorghe : Metanie (versuri Radu Gyr)