Archive for the 'Prin Romania' Category

Unde am fost?

Răspunsul cât de curând


De ultima oră, 27 septembrie 2012:
Mănăstirea Polovragi (Gorj)
Transalpina (Drumul regelui-DN 67c)
Rezervația de zimbrii de la Hațeg
Deva
Țebea
Peștera Urșilor (Chișcău-jud.Bihor)
Roșia Montana
Cetatea Alba Iulia
Catedrala Mitropolitană Sibiu

Reclame

Fost-am prin amintiri

articol :
fără de introducere, pentru că nu mi-l amintesc, când a început,
fără de cuprins așezat în ordine, pentru că amintirile ne trădează, prin trecerea timpului totul devine cu fiecare clipă mai vag mai ambiguu, mai idealizat, mai și iar mai, dar exact, cu atât mai puțin, precum poți să ții nisipul între degete, are mereu tendința să se scurgă, să fugă și să te lase cu vaga impresie că țineai cândva în palmă un pumn de nisip,
fără de sfârșit, pentru că e viitorul și a-l știi nu-mi este îngăduit să-l cunosc, ci doar să-l trăiesc, indiferent de ceea ce rezervă.
de ce unele locuri au tendința să te poarte către anumite amintiri, unele persoane către gesturi și sentimente, poate uitate?!
și asta am făcut în urmă cu câteva zile fost-am prin locurile amintirilor copilăriei.
creangă, ion, ar fi scris ceva pitoresc,
rebreanu, liviu, poate mai profund,
caragiale, ion luca, ceva mai ironic,
eminescu, mihai, mai liric,
dar niciunul nu au trecut pe acolo decât purtați de mine, toți îngrămădiți între coperți de cărți mai mici sau mai mari, mai colorate sau mai fade, prăfuite sau cum ori mai fi fost.
eu pot să scriu, nu cum a fost ci cum îmi amintesc și nici măcar atât, pentru că e mai simplu să las fotografiile să ilustreze noile achiziții mentale.
întrepătrundere între vechi și nou, căutarea trecutului prin prisma simțutilor prezentului, încercând să aduci ceva familiar ce te înconjoară la forma sa de atunci, imposibil.
ochii copilăriei recunoștea multe dar trecutau anii și locul este și nu mai este același, și oamenii sunt, dar nu mai sunt toți.

20 de ore cu trenul și 5 ore în Cluj Napoca

S-a ivit o călătorie fulger până la Cluj și nu puteam să zic, ba.
Așa că iată-mă călătorind la cușetă pentru prima dată și pot să spun că a dormi în tren nu e o soluție pentru mine. Zgomotul este de ne neglijat cu tot cu doape în urechi și la fel și „legănatul” trenului. Cearșafurile erau curate dar dimensiunile erau exact cât ține salteaua (partă erau intrate la apă) dacă te așezai în pat, picioarele erau deja pe saltea, te mai întorceai o data cerșăfelul era cu totul strâns sub tine. Perna parcă era piatră și cum eram în patul de sus trebuia să am grijă să nu cad pentru că nu exista nimic care să te protejeze să nu cazi.
Dar ce mai contează am ajuns la Cluj și de la gară pe strada Horea până în P-ța Unirii că de pe acolo ai ce vedea.
Păcat că nu am avut aparatul cel bun la mine, pentru că având străzile pustii puteai să fotografiezi tare bine, doar porumbeii te mai deranjau pentru că intrau în cadru nepoftiți și nici nu zâmbeau. Dar tot plimbându-mă eu pe acolo aveam un sentiment că lipsește ceva, hm ce să fie, da! identific motivul sentimentului de neliniște: lipsa câinilor…deci puteți alerga și plimba cu bicicleta în liniște.
Recomand plimbarile pe la 6 dimineața în Cluj.
Din păcate pt mine, din fericire pentru vânzători, nu era nimic deschis de unde să cumpăr ceva de mâncare decât după 7,30 la cele 2 arce aurii așa că m-am dus și pe acolo. Când am ieșit am dat (pe str. Argeș) și de o plăcintărie cum nu găsești în București, dar să nu mai discutăm de bunătățurile de pe acolo-singurul inconvenient (pe care l-am aflat mai târziu) e că și lângă gara erau aceleași sortimente de plăcintă dar puțin mai ieftine.
Ca o remarcă ciudată e că cel puțin cât m-am plimbat eu prin oraș am vazut foarte multe femei, bărbați cam puțini, poate sunt plecați prin străinătățuri și 98% dintre ele, purtau pantaloni.
Un lucru foarte frumos, pe care l-am remarcat, este că era foarte multă lume dimineața la Catedrală, chiar dacă nu stateau mult pentru că se duceau la seviciu.
Cam atăt despre Cluj.
Pe tren am avut parte de o conversație interesantă cu un fost deținut politic d. Octav Bjoza
Și iar în Micul Paris.

Dintr-o călătorie de sfârșit de februarie

Cu drag despre România si Români 1

Nota bene: Român(i) cu R mare.
Ca orice zi de sărbătoare la Români, trebuie sa ţină câteva zile, ca să ştim că e sărbătoare şi să simţim şi noi căci altfel parcă nu prea e. Aşa că iată că de ieri începând cu ziua Sf. Ap. Andrei ocrotitorul României („nașul de botez”) noi am început să ne veselim și ce frumos a rânduit Dumnezeu, ca bucuria noastră să fie în comuniune, așa cum șade bine la orice lucru bun, cu protectorul neamului, unind astfel pământul (învierea întru unitate a neamului) cu cerul (răsărirea întru creștinism a poporului).
„1 decembrie nu putea sa fie vara, ca să ieșim la iarbă verde (ca la americani, francezi), nu putea să pice primăvara, dar mai spre vară, din același motiv ca vara și chiar nu putea să pice toamna, dar mai la început ei, ca sa fie ca vara? ” 1 decembrie eu zic, bine că fost, căci cu greu mai realizam noi ceea ce au înfaptuit cei de la ‘918, iar noi și cei ce ne vor urma, vom fi resposabili de cum păstrăm, cel puțin, ceea ce ne-a mai rămas.
Oare câți dintre cei care vor citi aceste rânduri au stat de vorbă cu cineva care a trăit atunci, ca să i se povestească în viu grai și să-și dea seama de intensitatea acelei zile, să simtă tremuratul din glasul povestitorului și să vadă ochii naratorului cum devin melancolici. Știm istoria din cărți, iar raportarea noastră este mai mult una scolastică și doar prin sensibilitatea noastră sufletească și dispoziția pe care o arătăm pentru cercetarea trecutului, putem trece dincolo de slove.
1 decembrie e în fiecare Roman(că) și personal va trebui să-și afle Ziua Națională într-însul, de va dori.
Rezoluția Unirii citită de Vasile Goldiș la Alba Iulia, 1 decembrie 1918: „Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.” sursa
Astfel pentru câteva articole voi încerca să prezint câteva lucruri ce imi par reprezentative (din diverse puncte de vedere: culturale, sociale etc) pentru a fi cercetate cu inima, cu privire la România si Români.

Toaca şi clopotele – Mănăstirea Putna

Marele poem folcloric romanesc, in abordare de balada si colinda cu: Maria Precup, Maria Peter, Grup folcloric si Grigore Lese. **MIORITA**

Călușul

Train trip prin tinutul rece

In perioada 5-7 august (joi-sambata) am fost intr-o excursie cu trenul in zona jud. Harghita si Covasna. Plecasem pregatita sa intampin multa ostilate antiromaneasca, dar in afara de limba maghiara care era vorbita peste tot, placute bilingve sau cateva lipsuri de scriere romaneasca, cateva steaguri secuiesti ce nu-si aveau locul, am fost tratata bine si normal de toata lumea intalnita si in dulcele grai romanesc [probabil ca antiromanii erau fie topiti de caldura, fie in vacanta 🙂 ].
Ruta noastra a fost: joi 7 august, Gheorghieni unde am si innoptat la Hotel Rubin, vineri 6 august la castelul Lazarea si innoptare in Miercurea Ciuc la Hotel Park.; sambata 7 august Sf. Gheorghe. Noaptea a fost racoare 15 grade C tocmai bine de dormit cu o patura pe tine, am prins zilele municipiului Miercurea Ciuc, preturi mai mari decat in Bucuresti la toate produsele asa ca putine cumparaturi, drumuri jalnice,bine ca nu eram cu masina, Izvorul Muresului tare bine arata zona parca esti prin Austria, toata lumea te intreaba in maghiara dar daca vede ca nu stii, iti vorbeste in romana.
Nu neg ca saracii romani din zona, pe care i-am intalnit in bisericile ortodoxe tare se bucurau cand vedeau ca le vizitam zona si stam de vorba cu ei. In Gheorghieni au vrut, chiar dupa incheierea slujbei sa ne deschida o alta biserica ortodoxa romaneasca care era inchisa ca sa o vizitam si probabil ne invitau si la masa, dar noi nu mai aveam timp trebuia sa prindem un tren. Oricum iti dai seama ca esti in Romania dupa: bisericile ortodoxe, tricolorul de pe cladirile guvernamentale, si ca placutele sunt bilingve iar in gari angajatii aveau nume romanesti.
Un taximetrist de etnie maghiara din Sf Gheorghe, care avea in jur de 45-50 de ani, ne povestea ca el pana mai tarziu in copilarie nu a auzit vorbindu-se lb romana si cand a auzit prima data nici nu stia ce este, dar ca se au bine pe aici prin zona, criza i-a lovit pe toti.
As mai reveni in aceasta zona pt ca este un colt de tara care arata tare frumos, este o alternativa pe timp de vara in schimbul obijnuitelor litoral si v.Ph., si auzi povesti si intalnesti oameni care daca te vad ca esti turist se deschid altfel la vorba.

Această prezentare necesită JavaScript.

Un sfarsit de saptamana (trecuta) biciclist

Prin bunavointa unui prieten (multam) am facut rost de o bicicleta si astfel s-a deschis (si la mine) sezonul la biciklism.
Prima tura publica, a fost sambata 17 aprilie la bikeWalk. Plecarea s-a facut din Piata Presei Libere, pe Kiseleff pana in Piata Victoriei, dupa care pe Aviatorilor pana in Herestrau cu punct terminus la Cinematograf (de vara)-tot traseul pe pista de biciclete. Nota bene:traseul a fost aprobat de primărie si tot dansa a stabilit locul de plecare, gura de pasaj de pe Kiseleff de pe partea cu Herăstrău. Nu stiu cine a stabilit si ora de plecare care trebuia sa fie la 16:30 dar in bunul stil romanesc s-a plecat pe la 17:25, pentru ca tot asteptam pe cineva; imi spunea un confrate de asteptare, ca la astfel de intalniri (pe doua roti) rare ori se pleaca la ora stabilita si de cele mai multe ori dupa o jumatate de ora. No comment!
Ideea nobila/civica cu acesta plimbare, a fost si o sa mai fie „pana se intampla ceva” ca sa: ne aratam lumii ca suntem multi, promovam miscarea-prin extensie ecologia…aer curat etc, ca pe „pistele de biciclete” facute de municipalitate nu se poate circula cu atat mai mult sa organizezi o plimbare. S-a insistat pe ideea de a se merge doar pe pista de biciclete pentru a se demonstra ca: „nu sunt bine facute, insuficiente si nu sunt adecvate pentru cati biciclisti sunt in capitala.” Deci se vrea o revolutie, o velorevolutie in Bucuresti, pentru a se atrage atentia asupra problemelor pe care le au ciclistii in capitala. Iar pe scurt-pe vorbele lui Dragos Bucurenci:”ceea ce promovam aici este:mersul pe bicicleta, siguranta in trafic si spiritul civic.”
Participanti: destui (asa ca pentru prima editie) unii zic 400 am citit si cifre halucinante 800-1000, dar ca sa fim realisti cred cam intre 300-400 am fost. De ce am scris destui, pentru ca s-a dorit a se forma un lant ciclistic, din Piata Presei Libere pana in Herastrau si in parte cred ca s-a reusit, pana in Victoriei, dar cu lipse de zale.
Vremea a fost frumoasa, a existat si un after party (cu muzica, apa-plata sau minerala si supa-gratis) si un film documentar cu problemele intampinate de ciclistii din Cehia-pe care le-au rezolvat treptat, treptat.
Per total mi-a placut, chiar daca norul cu cenusa vulcanica a plutit amenintator (pentru unii) pe cerul bucurestean, am plecat din Herastrau pe la ora 21. Astept cu ceva interes, editia a doua.
*pe undeva prin clipul de mai sus sunt si eu.
Duminica 18 aprilie am plecat dupa pranz, cu Dan (prepe) cu masina din Bucuresti si cu bicicletele in portbagaj, spre Comana unde aveam sa ne vedem cu un grup care plecase de dimineata pe biciclete.
N-am apucat sa vad foarte mult din parc (nu am stat decat vreo 2-3 ore) ci doar am strabatut cu bicicleta doua trasee (pentru ca ne-a furat adrenalina) unul de biciclete (marcaj Cruce Rosie) numit Ghimpele (hm!) si altul de drumetie (marcaj Cruce Albastra) numit Prin Luparii. La intoarcere am luat-o la pedalat pana in Bucuresti. Per total cam 50 de km am facut si m-am ales cu o febra musculara la picioare splendida si gatul intepenit-toate rezolvate cu aspirina. Parcul Comana nu mi-a lasat o impresie deosebita: multi gratargisti, manele la greu, gunoi, motociclisti, masini cu duiumul-nu inteleg pentru ce mai este rezervatie daca se intra ca pe Valea Cerbului din Bucegi, o mica taxa si gata fa-ti de cap. O sa-i mai dau o sansa acestei rezervatii, dar prima impresie a fost de -4, cadrul natural e frumos dar administrarea, hm!

Această prezentare necesită JavaScript.


Morning has broken

Bună dimineața! a la Edvard Grieg

Cand am scris

iulie 2019
L M M J V S D
« apr.    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

I Corinteni 13

Tudor Gheorghe : Metanie (versuri Radu Gyr)

Reclame