Archive for the 'Prin Romania' Category

Unde am fost?

Răspunsul cât de curând


De ultima oră, 27 septembrie 2012:
Mănăstirea Polovragi (Gorj)
Transalpina (Drumul regelui-DN 67c)
Rezervația de zimbrii de la Hațeg
Deva
Țebea
Peștera Urșilor (Chișcău-jud.Bihor)
Roșia Montana
Cetatea Alba Iulia
Catedrala Mitropolitană Sibiu

Fost-am prin amintiri

articol :
fără de introducere, pentru că nu mi-l amintesc, când a început,
fără de cuprins așezat în ordine, pentru că amintirile ne trădează, prin trecerea timpului totul devine cu fiecare clipă mai vag mai ambiguu, mai idealizat, mai și iar mai, dar exact, cu atât mai puțin, precum poți să ții nisipul între degete, are mereu tendința să se scurgă, să fugă și să te lase cu vaga impresie că țineai cândva în palmă un pumn de nisip,
fără de sfârșit, pentru că e viitorul și a-l știi nu-mi este îngăduit să-l cunosc, ci doar să-l trăiesc, indiferent de ceea ce rezervă.
de ce unele locuri au tendința să te poarte către anumite amintiri, unele persoane către gesturi și sentimente, poate uitate?!
și asta am făcut în urmă cu câteva zile fost-am prin locurile amintirilor copilăriei.
creangă, ion, ar fi scris ceva pitoresc,
rebreanu, liviu, poate mai profund,
caragiale, ion luca, ceva mai ironic,
eminescu, mihai, mai liric,
dar niciunul nu au trecut pe acolo decât purtați de mine, toți îngrămădiți între coperți de cărți mai mici sau mai mari, mai colorate sau mai fade, prăfuite sau cum ori mai fi fost.
eu pot să scriu, nu cum a fost ci cum îmi amintesc și nici măcar atât, pentru că e mai simplu să las fotografiile să ilustreze noile achiziții mentale.
întrepătrundere între vechi și nou, căutarea trecutului prin prisma simțutilor prezentului, încercând să aduci ceva familiar ce te înconjoară la forma sa de atunci, imposibil.
ochii copilăriei recunoștea multe dar trecutau anii și locul este și nu mai este același, și oamenii sunt, dar nu mai sunt toți.

20 de ore cu trenul și 5 ore în Cluj Napoca

S-a ivit o călătorie fulger până la Cluj și nu puteam să zic, ba.
Așa că iată-mă călătorind la cușetă pentru prima dată și pot să spun că a dormi în tren nu e o soluție pentru mine. Zgomotul este de ne neglijat cu tot cu doape în urechi și la fel și „legănatul” trenului. Cearșafurile erau curate dar dimensiunile erau exact cât ține salteaua (partă erau intrate la apă) dacă te așezai în pat, picioarele erau deja pe saltea, te mai întorceai o data cerșăfelul era cu totul strâns sub tine. Perna parcă era piatră și cum eram în patul de sus trebuia să am grijă să nu cad pentru că nu exista nimic care să te protejeze să nu cazi.
Dar ce mai contează am ajuns la Cluj și de la gară pe strada Horea până în P-ța Unirii că de pe acolo ai ce vedea.
Păcat că nu am avut aparatul cel bun la mine, pentru că având străzile pustii puteai să fotografiezi tare bine, doar porumbeii te mai deranjau pentru că intrau în cadru nepoftiți și nici nu zâmbeau. Dar tot plimbându-mă eu pe acolo aveam un sentiment că lipsește ceva, hm ce să fie, da! identific motivul sentimentului de neliniște: lipsa câinilor…deci puteți alerga și plimba cu bicicleta în liniște.
Recomand plimbarile pe la 6 dimineața în Cluj.
Din păcate pt mine, din fericire pentru vânzători, nu era nimic deschis de unde să cumpăr ceva de mâncare decât după 7,30 la cele 2 arce aurii așa că m-am dus și pe acolo. Când am ieșit am dat (pe str. Argeș) și de o plăcintărie cum nu găsești în București, dar să nu mai discutăm de bunătățurile de pe acolo-singurul inconvenient (pe care l-am aflat mai târziu) e că și lângă gara erau aceleași sortimente de plăcintă dar puțin mai ieftine.
Ca o remarcă ciudată e că cel puțin cât m-am plimbat eu prin oraș am vazut foarte multe femei, bărbați cam puțini, poate sunt plecați prin străinătățuri și 98% dintre ele, purtau pantaloni.
Un lucru foarte frumos, pe care l-am remarcat, este că era foarte multă lume dimineața la Catedrală, chiar dacă nu stateau mult pentru că se duceau la seviciu.
Cam atăt despre Cluj.
Pe tren am avut parte de o conversație interesantă cu un fost deținut politic d. Octav Bjoza
Și iar în Micul Paris.

Dintr-o călătorie de sfârșit de februarie

Cu drag despre România si Români 1

Nota bene: Român(i) cu R mare.
Ca orice zi de sărbătoare la Români, trebuie sa ţină câteva zile, ca să ştim că e sărbătoare şi să simţim şi noi căci altfel parcă nu prea e. Aşa că iată că de ieri începând cu ziua Sf. Ap. Andrei ocrotitorul României („nașul de botez”) noi am început să ne veselim și ce frumos a rânduit Dumnezeu, ca bucuria noastră să fie în comuniune, așa cum șade bine la orice lucru bun, cu protectorul neamului, unind astfel pământul (învierea întru unitate a neamului) cu cerul (răsărirea întru creștinism a poporului).
„1 decembrie nu putea sa fie vara, ca să ieșim la iarbă verde (ca la americani, francezi), nu putea să pice primăvara, dar mai spre vară, din același motiv ca vara și chiar nu putea să pice toamna, dar mai la început ei, ca sa fie ca vara? ” 1 decembrie eu zic, bine că fost, căci cu greu mai realizam noi ceea ce au înfaptuit cei de la ‘918, iar noi și cei ce ne vor urma, vom fi resposabili de cum păstrăm, cel puțin, ceea ce ne-a mai rămas.
Oare câți dintre cei care vor citi aceste rânduri au stat de vorbă cu cineva care a trăit atunci, ca să i se povestească în viu grai și să-și dea seama de intensitatea acelei zile, să simtă tremuratul din glasul povestitorului și să vadă ochii naratorului cum devin melancolici. Știm istoria din cărți, iar raportarea noastră este mai mult una scolastică și doar prin sensibilitatea noastră sufletească și dispoziția pe care o arătăm pentru cercetarea trecutului, putem trece dincolo de slove.
1 decembrie e în fiecare Roman(că) și personal va trebui să-și afle Ziua Națională într-însul, de va dori.
Rezoluția Unirii citită de Vasile Goldiș la Alba Iulia, 1 decembrie 1918: „Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.” sursa
Astfel pentru câteva articole voi încerca să prezint câteva lucruri ce imi par reprezentative (din diverse puncte de vedere: culturale, sociale etc) pentru a fi cercetate cu inima, cu privire la România si Români.

Toaca şi clopotele – Mănăstirea Putna

Marele poem folcloric romanesc, in abordare de balada si colinda cu: Maria Precup, Maria Peter, Grup folcloric si Grigore Lese. **MIORITA**

Călușul

Train trip prin tinutul rece

In perioada 5-7 august (joi-sambata) am fost intr-o excursie cu trenul in zona jud. Harghita si Covasna. Plecasem pregatita sa intampin multa ostilate antiromaneasca, dar in afara de limba maghiara care era vorbita peste tot, placute bilingve sau cateva lipsuri de scriere romaneasca, cateva steaguri secuiesti ce nu-si aveau locul, am fost tratata bine si normal de toata lumea intalnita si in dulcele grai romanesc [probabil ca antiromanii erau fie topiti de caldura, fie in vacanta 🙂 ].
Ruta noastra a fost: joi 7 august, Gheorghieni unde am si innoptat la Hotel Rubin, vineri 6 august la castelul Lazarea si innoptare in Miercurea Ciuc la Hotel Park.; sambata 7 august Sf. Gheorghe. Noaptea a fost racoare 15 grade C tocmai bine de dormit cu o patura pe tine, am prins zilele municipiului Miercurea Ciuc, preturi mai mari decat in Bucuresti la toate produsele asa ca putine cumparaturi, drumuri jalnice,bine ca nu eram cu masina, Izvorul Muresului tare bine arata zona parca esti prin Austria, toata lumea te intreaba in maghiara dar daca vede ca nu stii, iti vorbeste in romana.
Nu neg ca saracii romani din zona, pe care i-am intalnit in bisericile ortodoxe tare se bucurau cand vedeau ca le vizitam zona si stam de vorba cu ei. In Gheorghieni au vrut, chiar dupa incheierea slujbei sa ne deschida o alta biserica ortodoxa romaneasca care era inchisa ca sa o vizitam si probabil ne invitau si la masa, dar noi nu mai aveam timp trebuia sa prindem un tren. Oricum iti dai seama ca esti in Romania dupa: bisericile ortodoxe, tricolorul de pe cladirile guvernamentale, si ca placutele sunt bilingve iar in gari angajatii aveau nume romanesti.
Un taximetrist de etnie maghiara din Sf Gheorghe, care avea in jur de 45-50 de ani, ne povestea ca el pana mai tarziu in copilarie nu a auzit vorbindu-se lb romana si cand a auzit prima data nici nu stia ce este, dar ca se au bine pe aici prin zona, criza i-a lovit pe toti.
As mai reveni in aceasta zona pt ca este un colt de tara care arata tare frumos, este o alternativa pe timp de vara in schimbul obijnuitelor litoral si v.Ph., si auzi povesti si intalnesti oameni care daca te vad ca esti turist se deschid altfel la vorba.

Această prezentare necesită JavaScript.

Un sfarsit de saptamana (trecuta) biciclist

Prin bunavointa unui prieten (multam) am facut rost de o bicicleta si astfel s-a deschis (si la mine) sezonul la biciklism.
Prima tura publica, a fost sambata 17 aprilie la bikeWalk. Plecarea s-a facut din Piata Presei Libere, pe Kiseleff pana in Piata Victoriei, dupa care pe Aviatorilor pana in Herestrau cu punct terminus la Cinematograf (de vara)-tot traseul pe pista de biciclete. Nota bene:traseul a fost aprobat de primărie si tot dansa a stabilit locul de plecare, gura de pasaj de pe Kiseleff de pe partea cu Herăstrău. Nu stiu cine a stabilit si ora de plecare care trebuia sa fie la 16:30 dar in bunul stil romanesc s-a plecat pe la 17:25, pentru ca tot asteptam pe cineva; imi spunea un confrate de asteptare, ca la astfel de intalniri (pe doua roti) rare ori se pleaca la ora stabilita si de cele mai multe ori dupa o jumatate de ora. No comment!
Ideea nobila/civica cu acesta plimbare, a fost si o sa mai fie „pana se intampla ceva” ca sa: ne aratam lumii ca suntem multi, promovam miscarea-prin extensie ecologia…aer curat etc, ca pe „pistele de biciclete” facute de municipalitate nu se poate circula cu atat mai mult sa organizezi o plimbare. S-a insistat pe ideea de a se merge doar pe pista de biciclete pentru a se demonstra ca: „nu sunt bine facute, insuficiente si nu sunt adecvate pentru cati biciclisti sunt in capitala.” Deci se vrea o revolutie, o velorevolutie in Bucuresti, pentru a se atrage atentia asupra problemelor pe care le au ciclistii in capitala. Iar pe scurt-pe vorbele lui Dragos Bucurenci:”ceea ce promovam aici este:mersul pe bicicleta, siguranta in trafic si spiritul civic.”
Participanti: destui (asa ca pentru prima editie) unii zic 400 am citit si cifre halucinante 800-1000, dar ca sa fim realisti cred cam intre 300-400 am fost. De ce am scris destui, pentru ca s-a dorit a se forma un lant ciclistic, din Piata Presei Libere pana in Herastrau si in parte cred ca s-a reusit, pana in Victoriei, dar cu lipse de zale.
Vremea a fost frumoasa, a existat si un after party (cu muzica, apa-plata sau minerala si supa-gratis) si un film documentar cu problemele intampinate de ciclistii din Cehia-pe care le-au rezolvat treptat, treptat.
Per total mi-a placut, chiar daca norul cu cenusa vulcanica a plutit amenintator (pentru unii) pe cerul bucurestean, am plecat din Herastrau pe la ora 21. Astept cu ceva interes, editia a doua.
*pe undeva prin clipul de mai sus sunt si eu.
Duminica 18 aprilie am plecat dupa pranz, cu Dan (prepe) cu masina din Bucuresti si cu bicicletele in portbagaj, spre Comana unde aveam sa ne vedem cu un grup care plecase de dimineata pe biciclete.
N-am apucat sa vad foarte mult din parc (nu am stat decat vreo 2-3 ore) ci doar am strabatut cu bicicleta doua trasee (pentru ca ne-a furat adrenalina) unul de biciclete (marcaj Cruce Rosie) numit Ghimpele (hm!) si altul de drumetie (marcaj Cruce Albastra) numit Prin Luparii. La intoarcere am luat-o la pedalat pana in Bucuresti. Per total cam 50 de km am facut si m-am ales cu o febra musculara la picioare splendida si gatul intepenit-toate rezolvate cu aspirina. Parcul Comana nu mi-a lasat o impresie deosebita: multi gratargisti, manele la greu, gunoi, motociclisti, masini cu duiumul-nu inteleg pentru ce mai este rezervatie daca se intra ca pe Valea Cerbului din Bucegi, o mica taxa si gata fa-ti de cap. O sa-i mai dau o sansa acestei rezervatii, dar prima impresie a fost de -4, cadrul natural e frumos dar administrarea, hm!

Această prezentare necesită JavaScript.

O amintire : Benoni Todică-CHEILE NEREI 1976 (film documentar)

Imi place cand descopar o bula de timp, care are darul sa te transporte in amintiri.

http://www.cheilenerei-beusnita.ro/

2 zile nesfarsite sau atunci cand nu traiesti doar pentru tine

Am fost la munte Stop
Trebuia sa merg in Ceahlau Stop
Dispozitia naroada din ultima perioada mi-a dat de inteles ca e mai bine sa nu stric placerea altora de a merge pe munte asa ca m-am dus in Bucegi 2 zile Stop
Am vrut sa fiu singura Stop
Ne-am vorbit sa mergem 3 Stop
Am plecat 2 si a contat pt ca am facut cu totul si cu totul altceva decat ce doream Stop
Am scapat cu viata Stop

Sambata 28 brumar Stop
In personal am o discutie aprinsa cu niste tipi: unu moldovean, altul oltean si celalalt muntean Stop
In ordinea debitului verbal munteanul ii surclasa pe ceilalti Stop
Despre ce am discutat, despre starea natiunii Stop
Munteanu, spunea ca pe vremea comunistilor era mai bine in Romania Stop
Mi s-a ridicat parul in cap de nerozia pe care o auzeam, pt ca libertatea pt el nu insemna nimic Stop
Cum sa-i explic unui om, ce inseamna sa traiesti cu frica de orice, cu suspiciunea ca ORICE spui, faci, te poate trimite in temnita daca nu esti conform cu doctrina de partid Stop
Cum sa explic unui om, ca nu vacantele pe care si le permiteau parintii, sau casa, slujba pe care le primeau nu conteaza, pt ca erau minciuna, ci libertatea Stop
Pentru ca totul atunci era minciuna Stop
Si ca cel mai sfant lucru pentru om este libertatea Stop
Chiar si Dumnezeu iti spune asta, prin faptul ca te lasa sa cugeti liber si sa actionezi dupa cum vrei Stop
In zadar sa discut, munteanul o tinea pe a lui cu ce bine o ducea romanul in comunism, olteanul era impartit in doua-cand il aproba cand il contrazicea, iar moldoveanul era in total dezacord cu el Stop
Mergeau in Piatra Craiului, prea departe pentru dispozitia mea Stop
Cand am coborat in gara nu stiam unde sa mergem, dar cum am vazut tractorasul, vf Omu prin Bucsoiu am zis si urcati am fost Stop
La Gura Diham coborarea si urcarea Pantei Prostului, care mi s-a parut acum rezonabila Stop
In panta un crestin catolic, P. , tine mortis sa ne insoteasca pana la Prepeleag (de unde o apuca spre cab Malaiesti) si sa ne vorbeasca despre credinta intr-un mod cam ciudat si sa ne spuna unde vrea sa moara Stop
Tac, ma abtin, raman in urma si il las pe P. sa vorbeasca cu insotitorul meu Stop
E inca toamna, tarzie cei drept pentru ca toate frunzele foioaselor le calcam in picioare Stop
Zapada doar pe varfuri Stop
E tarziu cand ajungem la Prepeleag (1760 m) Stop
Facem socoteala si inserarea (adica 17-17:30) ne va prinde exact in saua stancoasa (2 285 m), de sub Creasta Bucsoiului acolo unde se ramifica din traseul marcat cu BR (banda rosie), traseul ce merge spre cab Malaiesti si marcat cu TA (triunghi albastru) pe Brana Caprelor Stop
Si totusi luam decizia sa mergem, decidem in sa ce facem Stop
Din Prepeleag pana traseul se uneste cu brana Bucsoiului, jnepenisul ne ajuta sa inaintam usor, vara cu siguranta e altfel Stop
Multa lumea am intalnit pe acesta portiune, toti facusera valea Bucsoiului spre surprinderea mea, pt ca erau cateva persoane in grup care n-as fi zis ca pot sa faca o vale 1b, bravo, i-am admirat in tacere si i-am privit discret Stop
Mergeam, mergeam hotarata, nu ma puteam gandi la nimic, decat sa nu ne prinda inserarea prea jos Stop
Apusul fain, ca intotdeauna la munte in serile senine Stop
Zapada se marea si se iveau si zonele inghetate Stop
Corpul da semne de oboseala Stop
Incepe mai intai un carcel, pe urma o intindere si in cele din urma sa ma doara ficatul, habar nu am de ce Stop
In creasta ne intampina vantul Stop
Vorbim la telefon si trimitem sms-uri Stop
Ma misc greu din cauza dureri si oboselii Stop
Dar merg fara oprire, de altfel pana acum nici nu ne-am oprit, mai mult de cateva minute Stop
Eram constienta ca nu mai e plimbare, uf Stop
Ajungem in sa, dar inaintarea era imposibila, vant, intuneric, asa ca punem cortul cum putem Stop
Ma imbrac cu toate hainele pe care le am ca sa ma incalzesc si nu reusesc decat dupa ce mananc ceva si ma bag in sacul de dormit Stop
Incerc sa atipesc Stop
Noaptea, ce noapte vantul urla ca un apucat si vantura cortul nostru ca un drapel, scotind sunete de mitraliera Stop
Ies afara, pentru ca trebuia, cu greu ma tin pe picoare, viscolea teribil, ceata/norii se lasase(ra) peste tot, Luna nu se mai vedea pe cer in fapt nu mai vedeai la un metru, ma bag in cort si incerc sa dorm Stop
Aud afara niste maraieturi, tresar si ascult, zgomotul se repeta, facem zgomot si decidem ca de aici inainte sa lasam o frontala aprinsa Stop
Inchid ochii nu am apucat sa dorm decat cateva minute pentru ca trebuia sa tin de cort sa nu cada pe noi Stop
Trebuia sa imping zapada, prin cort, care se tot strangea in jurul cortului si se presa pe noi Stop
Toata noaptea am vorbit ce sa facem si am luat fiecare traseu in parte la puricat, sa vedem pe unde e mai bine sa o apucam a doua zi Stop
Fiecare traseu avea mai multe minusuri decat plusuri Stop
Ma gandeam la cei din tren, la ei in Crai o fi la fel, ma gandeam la multa lucruri si multa lume Stop
M-am gandit la P. ce acum era la caldura la Malaiesti si dorea sa moara pe munte, ce ironie Stop
Imi inchipuiam cum o sa scriu despre aceasta tura si ma vedeam scriind si atunci mi-a rasarit in minte un gand luminos ca nu o sa-mi ramana oasele pe acolo pentru ca eu ma vedeam deja iesita din situatia asta si povestind despre ea Stop
Tot ce mai era sa imi pastrez cumpatul, sa-mi linistesc camaradul care incepuse sa dea semne de iritare pt situatia in care ne aflam si sa gasesc resursele si invatamintele ce trebuie sa faci in conditiile acestea cand ramai blocat pe munte in mijlocul furtunii Stop
Stiu ca diferenta dintre a trai si a muri in anumite situatii depinde de a lua deciziile corecte, rationale si fara sa te pripesti Stop
Si am inceput sa gandesc rational, aveam echipament, aveam mancare, avem experienta sa ne scoatem din situatia asta, novici nu suntem, deci acum e timpul sa ne demostram din ce suntem facuti Stop
Mi-am dat seama atunci ca nu traiesc doar pentru mine ci si pentru altii, chiar daca ei stiu mai putin acest lucru Stop
Si vreau sa traiesc pentru tot ce a fost si pt ce va sa fie Stop
Optimismul, bata-l vina de ghidus Stop
Normal ca aveam inima mica dar stiam ca nu-mi sunase ceasul si aveam dorinta sa cobor de pe munte, chiar daca aveam sa ma tarasc pana in Prepeleag unde stiam ca sunt in siguranta Stop


Duminica 29 brumar Stop
Foarte, foarte, foarte incet se face ziua Stop
Folia exterioara a cortului flutura de mult in vant si zapada viscolita se lipea de panza interioara a cortului Stop
Mai intai condensul a adus ploaie in cort, ca apoi frigul sa aduca chiciura in cort pe sacii nostri si totul devenise lacustru Stop
Vantul nu se oprea deloc, ar fi trebuit sa fie in rafale cum zicea la prognoza dar ne-am pomenit cu o furtuna pe cort Stop
Incep sa ma rog, sa scap de acolo Stop
Tinem de cort cat putem, pana ne amortesc bratele Stop
Cortul se strangea pe noi si simteam cum vantul intra pe dedesupt si il ridica si noi eram pe marginea haului, zmeu ni-l facea, daca nu ne indarjim sa-l tinem, sau ne impingea la vale in prapastie Stop
Strangem tot, ud, uscat cum era bagam in rucsaci – sa mai stam in acest cort inca o noapte pe asa o vreme nu era o solutie Stop
Mancam si asteptam o pauza in vant si sa se ridice ceata/norii Stop
Dar in zadar Stop
Pe la 10 plecam din sa pe drumul pe care venisem Stop
Cum iesim din sa si incepem sa coboram vedem un cer senin, un soare cu colti, o mare de nori cat vezi cu ochii, zapada proaspata viscolita, inghetata si vantul naprasnic care nu te lasa sa deschizi prea mult ochii si din cand in cand te arunca la pamant daca nu te sprijineai in piolet Stop
De curiozitate ne-am uitat daca sunt urme de animale si curios pe Brana Caprelor erau urme inghetate, de caine/lup deci nu mi se paruse Stop
Am coborat in ritm de melc adica cu MARE atentie, pentru ca totul in jur era inghetat, viscolit si bineinteles zapada Stop
Ce bine ca am avut cordelina la noi sa depasim un pasaj care candva avusese in lant Stop
La Prepeleag ma uit atent (ca sa bag la cap) pe placuta ce indica traseul spre Vf Omul „Strict interzis iarna si pe vreme nefavorabila (ceata/vant)” aha, acum inteleg de ce Stop
De la Prepeleag in jos intr-o fuga am tinut-o pana la Gura Diham Stop
Pe drumul forestier ce leaga Gura Diham de Busteni s-a indurat de noi o masina si ne-a dus pana la gara astfel am reusit sa prindem si trenul de la 16 si ceva care avusese intarziere 1h Stop
In tren motaiala si ganduri despre noaptea ce trecuse Stop
Am cauta liniste si relaxare, plimbare si contemplare am gasit reversul Stop
Anul asta ramane de vazut daca ma mai duc la munte, nu de paza pepenilor ci ca nu ma mai cheama Stop

Nimic din ce am scris mai sus, nu a avut cum sa te transporte, draga cititorule, in acel cort in noaptea dintre 28 si 29 a lui brumar pentru ca nu am dorit acest lucru si nu doresc nimanui sa infrunte o furtuna pe munte in plina iarna, ci doar am incercat sa redau o intamplare cat mai pe scurt Stop
Cu drag, R STOP

Palatul Mogosoaia-o surpriza placuta

Sambata am fost la Palatul Mogosoaia. Am ajuns cu trenul de Urziceni 2.7 ron si m-am intors pe jos prin Chitila. Lung drumul spre casa dar interesant locul descoperit-mi-a placut si sper sa revin pe acolo ca sa stau mai mult e un loc foarte „fotogenic”.


Istoria locului e lunga si va las sa o descoperiti singuri doar inceputul vi-l spun.
„Palatul a fost construit până în 1702 de către Constantin Brâncoveanu în stil arhitectural românesc renascentist sau stil brâncovenesc, o combinaţie de elemente veneţiene cu elemente otomane”


Morning has broken

Bună dimineața! a la Edvard Grieg

Cand am scris

august 2020
L M M J V S D
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

I Corinteni 13

Tudor Gheorghe : Metanie (versuri Radu Gyr)