Posts Tagged 'Comunism'

Valeriu Gafencu – Sfântul închisorilor

„Rog din toata inima mea, plina de dragoste pentru voi, sa urmati cu inima si cu mintea voastra, pas cu pas, cuvant cu cuvant, tot ce va scriu eu acum.
Alta este viata decat aceea pe care si-o inchipuie oamenii. Altul este omul insusi, decat ceea ce se inchipuie el a fi. Altul este Adevarul, decat acela pe care-l imagineaza mintea omeneasca.
De ani de zile va scriu mereu din temnita. Si tot scrisul meu este strabatut de acelasi fir continuu, de acelasi adevar central: Hristos, viata vesnica. Fara indoiala, ca de cele mai multe ori, traind in realitatea intunecata si intinata de pacat, furati fiind de vartejul vietii, v-ati intrebat: Ce-i cu Valea nostru scump, de ne scrie …mereu acelasi lucru, constiinta pacatului, Iubire…Hristos?
Vreau sa fiu sincer si deschis, pana in cele mai adanci fibre ale sufletului. Nu mi-am facut niciodata iluzii, in ceea ce priveste modul vostru de a privi viata, zbuciumul trait in acesti ultimi ani mai ales, pe mine.
Este de ajuns sa va ganditi ca am trait aproape trei ani, zi de zi, incuiat toata ziua intr-o celula, inconjurat de patru ziduri, singur, cu o singura deschizatura, geamul, si acela cu gratii. Ei bine, prin acea deschizatura, geamul, privirea mea nu se putea indrepta decat intr-o singura directie: Sus, spre Cer. In aceasta indelungata perioada, in care la plimbare nu puteam merge, decat o ora si jumatate pe zi, n-am facut nimic altceva, decat sa ma rog, sa meditez si sa citesc. Foarte arareori am putut vorbi cu cineva. Conditiunile de viata materiala in care am trait, au fost dintre cele mai grele.
Cu primul pas pe care l-am facut in viata de inchisoare, mi-am pus intrebarea:”Pentru ce am fost eu inchis?!”. Pe planul vietii sociale, privind relatiile mele cu lumea in care am trait intotdeauna am fost privit ca fiind foarte bun, un exemplu de conduita onesta si curata. Atat in liceu, cat mai ales in Universitate, unde nivelul vietii morale e mai scazut, toata lumea, profesori, colegi si mai ales prieteni, vedeau in mine un model de viata curata, un tip de om nou, care se mentinea intr-o viata morala, abstinenta, cu toata hotararea si darzenia. Politicos si corect in atitudine, elegant in tinuta, bun la studii, mi se dadeau intotdeauna, cele mai frumoase calificative. Daca intram in conflict cu cineva, eram numai pentru adevar.
Ei bine, daca asa stau lucrurile, pentru ce am fost eu adus in temnita, singur, departe de zgomotul lumii, departe de atatea si atatea ispite? Si am trait cele mai mari framantari. Am citit mult, am meditat si mai mult…m-am rugat. Ce este viata?
Dupa mult zbucium, dupa multa durere traita, paharul suferintelor mi se umpluse, a venit o zi sfanta, in iunie 1943… Cateva ore-n sir, cu toata staruinta sufletului, il rugam pe Dumnezeu sa-mi daruiasca lumina. Si, deodata, in timpul rugii mele fierbinti, am cazut cu fata la pamant, in genunchi, cu fruntea plecata, cu inima plina de lacrimi, zdrobita, cu ochii uzi de lacrimi. Un hohot prelung de plans. La aceasta data imi pierdusem toata increderea in oameni. Suferisem intr-un chip ingrozitor. Imi dadeam perfect de bine seama ca ma gaseam intru adevar, pentru ce dar sufeream?! Din tot sufletul meu plin de elan, ramasese intreaga Iubirea. Si-mi pierdusem increderea in sinceritatea omului, in bunatatea lui, dar iubeam. Nimeni nu ma intelegea.
In plansetul meu prelung, revarsat in valuri de lacrimi, am inceput sa bat matanii. Si deodata…
-O, Doamne! Ce mare esti Tu, Doamne! – mi-am vazut tot sufletul meu plin de pacate, radacina tuturor pacatelor omenesti am gasit-o in mine. Vai, atatea pacate, si ochii sufletului meu impietrit de mandrie nu le vedeau! Ce mare este Dumnezeu!
Vazandu-mi toate pacatele, am simtit nevoia de a le striga in gura mare, de a ma lepada de ele. Si o pace adanca, un val adanc de lumina si dragoste mi s-a revarsat in inima. Imediat cum s-a deschis usa am iesit vijelios din celula si m-am dus la fiintele care stiam ca ma iubesc cel mai mult si la cei ce ma urau si care gresisera cel mai mult fata de mine si le-am marturisit deschis, fara nici un inconjur: ” Sunt cel mai pacatos om. Nu merit increderea ultimului dintre oameni. Sunt fericit!”.
Toti au ramas inmarmuriti. Unii m-au privit cu dispret, altii cu indiferenta, unii m-au privit cu iubire pe care ei insisi nu si-o puteau explica. Un singur om mi-a spus: ” Meriti sa fii sarutat!”. Dar eu am fugit repede in celula mea, mi-am trantit capul in perna si mi-am continuat plansul, multumind si slavindu-L pe Dumnezeu.

La data aceea atitudinea mea era ceva cu totul neinteles. Oamenii, impietriti de pacate, traiau departe de propria lor realitate sufleteasca. Mai tarziu… Cati nu m-au fericit pe mine, cati nu mi-au multumit pentru iubirea si sinceritatea mea, care i-a salvat si pe ei?!
Ah! Dar ce sa va spun! Niciodata nu simtisem mai mult dragostea Mantuitorului revarsandu-se in inima mea (mai mult) ca atunci. De la acea data, cand mi-am vazut toate pacatele sufletului meu, cu fapta, cu vorba sau cu gandul, am inceput sa lupt impotriva pacatului, constient. De-ati sti voi ce grea lupta este razboiul cu pacatul!
Atunci mi-am dat seama ca Dumnezeu in iubirea lui nemarginita pentru mine, m-a pazit de cele mai mari pacate cu fapta. De exemplu: in timpul cand eram in liceu, am iubit o fata. In iubirea mea as fi cazut cu ea in pacat, daca n-ar fi intervenit puterea lui Dumnezeu, care sa-i dea suficienta tarie sufleteasca fetei, care si ea ma iubea foarte mult, si, in felul acesta, amandoi, sa fim salvati de pacat.
Dar, dragii mei, aici in inchisoare, cand am inteles cuvantul Mantuitorului care spune, ca chiar daca numai te-ai uitat la o femeie si a-i poftit-o in inima ta ai si savarsit pacatul curviei, am inteles, ca eu am pacatuit. Asadar, ca sa fiu dezlegat de acest pacat, a trebuit sa ma duc in fata preotului duhovnicesc si sa ma marturisesc: am curvit, am gresit.
Lucrurile pe care vi le marturisesc acum, va cutremura poate, dar este de datoria mea sufleteasca a face aceste marturisiri pentru pacea mea si pentru fericirea voastra. Vreau sa stiti ca nu numai aici, dar chiar cand eram afara, am luptat foarte mult impotriva pacatului. Trebuie sa marturisesc ca am avut si momente de cadere, dintre care, doua momente (unul in clasa a V-a, altul in cl. a VIII-a), caderi pe care le-as fi putut evita cu siguranta, daca as fi avut o serioasa educatie crestina, si daca nu ma lasam influentat de prietenii cei mai buni, daca luptam mai mult cu neputinta firii acesteia pamantesti. Este adevarat ca aceste doua caderi, datorita naturii sufletului meu, inchinate spre curatenie si moralitate, n-au putut fi desavarsit implinite, caci scarba de pacat m-a facut sa-mi fie rusine de mine insumi, daca de Dumnezeu nu-mi era rusine la acea data si apoi am avut mari remuscari si regrete, totusi trebuie sa recunosc ca am fost slab. Nu va puteti voi inchipui cat de gresita si de superficiala este educatia ce ni se da noua in scoli. In clasa a VIII-a, framantat de problemele tineretii i-am marturisit lui Tuţa [tatal sau] gandurile mele. Dintre toti prietenii mei, atat din liceu cat, mai tarziu, din Facultate, eram intotdeauna cel mai puternic partizan al abstinentei in relatiile cu femeile. Desigur erau multi, cei mai multi, majoritatea absoluta, care faceau haz, de asemenea situatie. Viata morala pentru ei nu era o problema.
Apoi am cazut in inchisoare. Aici mi-am examinat cugetul si mi-am dat seama ca chiar daca cu fapta n-am savarsit aceste pacate si multe altele, cu vorba si ami ales cu gandul, le-am savarsit. Deci atunci, in 1943, m-am dus la preot si, dupa un adanc examen de constiinta, mi-am marturisit toate pacatele vietii. Marturisirea m-a despovarat de ele. Si o lupta continua duc mereu. Si pentru om, lupta nu inceteaza pana la moarte. Este drept ca inchisoarea ma fereste de multe ispite, dar are si ea o multime de ispite.
Azi sunt un om fericit. Cu atat mai fericit, cu cat Dumnezeu a oranduit in asa fel incat sa va marturisesc eu voua, toata viata mea intima! Desigur, un cutremur ati trait fara indoiala, dar sunt convins ca este spre fericirea voastra. Exemplul ce vi l-am dat, cu toata experienta vietii mele pe care v-am pus-o deschis in fata ochilor, va va ajuta sa va priviti adancul sufletelor voastre. Si atunci sunt convins, veti trai cutremurul pe care l-am trait si eu, luand contact cu toate pacatele sufletului vostru. Duceti-va imediat la preot si va marturisiti. Nu exista fericire mai mare, decat aceea pe care o traieste omul despovarat de pacate, prin marturisire si impartasanie.
Dar fara pocainta nici un om nu poate face nici un pas inainte. Cine fuge de realitatea propriului suflet e un mincinos. Iata pentru ce v-am trimis eu „Indreptar de spovedanie”. Iata pentru ce v-am trimis eu carnetul cu marturisirea vietii mele intime. Daca este un om care va doreste mai mult fericirea, acela sunt eu. Ascultati de indemnurile ce vi le dau.
Ce este dar viata? E dar al lui Dumnezeu, dat noua oamenilor, pentru a ne purifica sufletele de pacat si a ne pregati prin Hristos, pentru a primi viata vesnica, fericirea eterna.
Ce este omul? O fiinta creata din iubirea lui Dumnezeu, nemarginita, caruia i-a fost pusa in fata fericirea si moartea, lasat fiind liber sa aleaga. Dumnezeu il indeamna mereu sa aleaga fericirea prin smulgerea din pacat. Dar vrajmasul omului, diavolul ii suceste mintea omului si-i impietreste inima, spre a-i pierde si a-i nimici sufletul.
Fiti foarte atenti. In viata sociala oamenii se privesc si se judeca nu dupa ce sunt ei in fond, ci dupa ce par ei in forma. Nu va faceti iluzii despre om. Iubiti-l. Da! Iubiti-l! Dar nu va faceti iluzii despre el, caci cine isi face iluzii despre om sufera amar. Unul singur este desavarsit! Unul singur este curat! Hristos-Dumnezeu. Oamenii, toti sunt pacatosi. Ne-a fost dat un dar sfant, margaritar nepretuit: Iubirea. Traiti iubirea.
Si acum: ce este Adevarul? Adevarul este cuvantul lui Dumnezeu, Hristos. Avem porunca de la Dumnezeu sa traim in adevar, sa ne smulgem din pacat, sa sacrificam totul pentru Hristos, pentru adevar. Numai asa ne putem mantui, ne putem castiga fericirea. Cuvantul lui Dumnezeu il gasim scris, in Sfanta Biblie, cartea cartilor. Sa ne apropriem dar, cu inimi smerite de aceasta carte sfanta, in credinta curata ca Dumnezeu ne va lumina si vom capata lumina.
Dau deplina libertate, cu toate marturisirile mele intime, sa fie citite de toti cei dragi mie. Chiar daca nu vor intelege azi totul, va veni o zi in care ma vor intelege si-si vor da seama cat de mult bine le-am dorit, punandu-mi deschis sufletul inaintea lor. (…)
Cautati sa va apropriati sincer de Hristos si lasati lumea, cu pacatele ei, in pace! (…) ”
Aiud, 29 ianuarie 1946

text preluat din: Calea spre fericire-Scrisori trimise din inchisoare celor dragi. Valeriu Gafencu Ed Agaton, Colectia Rugul Aprins, Fagaras-2006 pg 33-44
Intoarcerea la Hristos-document pentru o lume noua, de Ioan Ianolide, Ed Christiana, Bucuresti-2006, pg.231-233

Despre Valeriu Gafencu – la Radio Romania Actualitati \" Semnaturi celebre\" 10.12.2009

„Comunismul a umplut cerul de Sfinţi”, spunea părintele Arsenie Papacioc. Daca ar fi să cunoască cineva pe toţi din neamul nostru care au trecut pragul sfinţeniei în prigoana comunistă, ar veni la cuvintele rostite în veacul al XVII-lea de sfâantul mitropolit Dosoftei al Moldovei:”dara şi dintre rumâni mulţi sunt sfinţi, dara nu s-au căutat!”… citat din carte: Sfântul închisorilor. Mărturii despre Valeriu Gafencu, adunate şi adnotate de monahul Moise, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2007

Marturii ale lui decembrie 1989

Pe 9 decembrie (miercuri) Asociaţiei Studenţilor la Istorie „Dacia” (www.asid-ub.ro) a organizat la Facultatea de Istorie din Bucuresti la ora 16:00 in Amfiteatrul Nicolae Iorga conferinta „Marturii ale lui decembrie 1989”.

Conferinta a dorit sa rememoreze si sa analizeze intamplarile din Revolutia din 1989 si invitati au fost:
Dumitru Dincă (revoluţionar, muncitor in ’89), Ovidiu Nahoi (redactor şef adjunct „Adevărul”, student Politehnica in ’89), prof. dr. Petre Roman (prim-ministru al României între 1989 şi 1991, cadru didactic la Politehnica in ’89 ), Romeo Raicu (politician, participant la revoluţie, inginer in ’89), Radu Silaghi (revoluţionar, muncitor in ’89), lect. dr. Daniela Zaharia (secretar ştiinţific al Facultăţii de Istorie, studenta anul IV la Istorie in ’89) si a fost moderată de prof. dr. Bogdan Murgescu.
S-au dorit foarte multe sa se discute (si foarte interesante, subiecte) dar cele 2 ore nu au fost indeajuns.
Fiecare dintre invitati a avut 7 minute sa povesteasca revolutia sa, dar toti sau lungit mai mult decat timpul alocat pentru ca perspectiva personala asupra unui eveniment atat de marcant nu poate fi incadrata intr-un timp asa de mic.
Ce am aflat eu scriu, dar ce merita sa retinut voi decideti.
In Revolutia din ’89 au fost implicati 1,5 mil de romani (sincera credeam ca mai mult).
Toata lumea stie ca revolutia a inceput pe 16-17 dec la Timisoara printr-o problema personala a pastorului de etnie maghiară Laszlo Tokes care a era obligat să îşi părăsească locuinţa şi congregaţia în termen de şase zile, prin solidaritatea timisorenilor a devenit o problema civica, degenernd in revolte de strada anticomuniste.
Adevarul este ca tot anul ’89 regimul comunist in lume a fost supus revoltelor si schimbarilor care aveau sa genereze in Europa de Est la prabusirea guvernelor comuniste si astfel ridicarea Cortinei de Fier si anularea Pactului de la Varsovia in ’91 in Praga. Din aprilie-iunie ’89 prin Piata Tiananmen; iunie-castigarea alegerilor in Polonia, de catre Solidaritatea condusa de Lech Wałęsa si instalarea in septembrie la guvernare; 16-20 octombrie Parlamentul din Ungaria adopta mai multe schimbari in politica tarii care duc treptat la tranzitia catre Republica Ungara; noiembrie-caderea Zidului Berlinului; noiembrie-decembrie-Revolutia de Catifea din Cehoslovacia; noiembrie-Todor Zhivkov este inlaturat de la putere din Bulgaria.
Si in acest context international de revolte anticomuniste si schimbari de inlaturare a regimului care a divizat Europa aproape 50 de ani, apare si in Romania cutezanta de a infrunta regimul din interior, nu doar verbal ci si fizic.
Astfel ca scanteia nemultumirilor romanilor incepe sa se aprinda: in noaptea din 12 decembrie la Suceava, un cetatean, a imprastiat manifeste anticomuniste in Parcul Central.
In 14 decembrie la Iasi a avut loc o revolta repede musamalizata prin arestarea participantilor la demonstratie.
Urmeaza 16 si 17 decembrie, cu manifestările antidictatoriale şi anticomuniste la Timişoara. Intervenţia forţelor de ordine se soldează cu zeci de morţi şi răniţi. (wikipedia)
19 decembrieLa Timişoara se declanşează greva generală, gen.Gusa ordonă trupelor să intre în cazărmi pentru ca in strada nu se aflau huligani ci muncitori din întreprinderile timişorene. (wikipedia)
20 decembrieTimişoara devine primul oraş liber de comunism. Se constituie Frontul Democratic Român, formaţiune politică antitotalitară. Seara Nicolae Ceauşescu revine în ţară (wikipedia) din Iran si se adresează populaţiei, prin intermediul Televiziunii, în legătură cu evenimentele de la Timişoara, declarând că acestea sunt opera unor huligani şi nu au nimic comun cu clasa muncitoare si convoca un miting ziua urmatoare pentru sustinerea comunismului si impotriva huliganilor din Timisoara.
21 decembrieDecret prezidenţial de instituire a stării de necesitate în judeţul Timiş. Mitingul de la Bucuresti este intrerupt de proteste. (wikipedia)
Si din aceasta zi fiecare invitat, povesteste ce a facut in timpul revolutiei.

D. Dinca a fost intemeietorul baricadei de la Dalles si acolo s-a cunoscut cu Roman, Raicu si Silaghi. Baricada era facuta din bare de fier contersionate, tomberoane, scaune si mese de la restaurantul Dunarea (de langa Arhitectura). Ei si inca cativa (Cristian Iliescu) au tinut populatia in acel perimetru, prin mesaje, scandari-anticomuniste, citirea Proclamatiei pe care o facusera si care cuprindea 8 puncte, spunand orice-mintind- ca vin muncitorii, ca studentii sunt cu ei (studentii primisera in acel an vacanta mai devreme de pe 18 dec, doar anul IV ramasese din cauza sesiunii) toate acestea pentru a inslufletii participantii. „Ne inslufletea ura viscerala pe care o simteau impotriva comunismului”(Dinca) si capatam incredere ca o sa reusim cu revolta noastra cand vedeam numarul mare de persoane care asistau de pe trotuar, desi noi ii rugam sa ni se alature pe caldaram, dar refuzau spuneau ca doar privesc.”
„Am fost surprins negativ, in acea perioada, sa aflu ca eram singurul intelectual de la baricada” (Roman).
La ora 16 cand erau ragusiti si obositi a aparut Dan Iosif ” in geaca rosie” care a tinut baricada ” a fost fenomenal” ne-a insufletit pe toti atunci cand trageau cu gaze lacrimogene si jeturi de apa asupra lor. Pe baricada erau multi copii de 14-15-16 ani care erau plini de avant si nu se temeau de nimic, dar au fost si cei care au platit pretul suprem, multi dintre ei murind in acea noapte.
Cei patru au mentionat ca baricada a inceput intre 12-13 si a tinut pana pe la 23:30 cand au inceput sa se traga in cei 100-140 de persoane care erau acolo si asta ia imprastiat, dar se vorbisera sa se intoarca pe 22 decembrie ceea ce sa si intamplat. „Asupra noastra la baricada au tras elevii ofiteri militari care au fost adusi de la Breaza….” (Roman) Ranitii erau impuscati de armata si securitate de aproape doar ca sa nu traiasca, manifestantii imprastiati au fost fugariti, batuti, injunghiati, arestati -totul trebuia ras, sters.
Radu Silaghi a povestit cum in acea noapte dintre 21 si 22 decembrie a stat „ud si infrigurat impreuna cu inca 2 manifestanti ascunsi intr-un gang si toata noaptea i se parea ca aude voci si i se parea ca vin sa-l aresteze.” „Ceausescu era convins ca daca rade baricada se termina totul, dar toata noaptea dintre 21 si 22 decembrie la radio, Europa Libera, Vocea Americii, Deutsche Welle, Radioul sarbesc, au transmis adevarul despre ce se intamplase in Bucuresti.” (Roman)


„Actul de curaj a fost ca m-am intors pe 22 decembrie” (Raicu).
Ovidiu Nahoi se afla in vacanta de iarna acordata studentilor mai devreme si asculta totul la radio si privea la televiziunea sovietica si moldoveneasca ce se petrecea in Bucuresti si spunea ca atunci cand a plecat de la facultate pentru sarbatori toti studentii credeau ca o sa se intample ceva dupa sarbatori si astfel cand a vazut si auzit ce se intamplase in Bucuresti, impreuna cu cativa prieteni vin din orasul Roman (orasul de bastina) in capitala si ajunge sa intre in ziua de 22 decembrie in Comitetul Central (CC), dupa fuga sotilor Ceausescu. „Pentru noi atunci libertatea parea sa rezolve totul si chiar a rezolvat.” (Nehoiu)
In 22 decembrie se dau arme pe mana la civili si invitatii au spus ca multi morti si raniti s-au petrecut si din prostie, ca nu toti civili stiau sa manuiasca o arma si nu aveau pregatire militara si cam trageau in tot ce misca si li se parea suspect -asa s-au produs si accidente nefericite. Silaghi -„Regret ca nu am pus mana pe Ceausescu ca-l aruncam de la balcon si nu mai exista Tribunalul de la Tragoviste” a fugit cu putin inainte sa ajungem la el in CC.”

„Cum dupa fuga lui Ceausescu sa mai tras? A fost o diversiune, facuta de comandantii din armata, pentru ca le era frica ca vor fii trasi la raspundere de masacrul de la Timisoara si Bucuresti si sa scape si de Ceausescu ca sa nu vorbeasca. Securitatea il abandonase pe Ceausescu, dar noi nu stiam. Este adevarat ca in Romania existau in acea perioada multi militari sovietici (20000-25000) dar nu au fost ei teroristii si URSS nu a avut nici o implicare pentru ca la Malta nu s-a discutat despre Romania nici macar de Germania si Mikhail Gorbachev, era mai mult ingrijorat ca URSS sa nu se destrame prin raspandirea revoltelor.” (Roman)

O precizare foarte buna face Petre Roman (care chiar ajuns ca Prim-Ministru nu a avut acces si nu a aflat nimic): „sunt practici sa se filmeze, fotografieze de catre Securitate, Militie,…si nu avem acesta arhiva nu a aparut niciodata vrun film filmat in 21-22 decembrie. Mi-ar plcea sa revad anumite momente”

„Figura lui I. Iliescu in contextul anilor ’80 era una populara chiar popularizata de radio, Europa Libera. Iliescu a aparut la televiziune eu ieseam si el intra si atunci mi-a spus ca . M-am dus la MApN si acolo l-am gasit pe gen Stanculescu dicuta cu Ilie Ceausescu (care era seful politic al armatei) si l-am intrebat de ce nu-l aresteaza, si l-a arestat. Asa ca eu nu cred in revolta armata.” (Roman)
„Am intrat peste Iliescu (in CC), cu armele sa-l arestam (stiam ca fusese comunist), dar avea mai multe arme. Fac parte din cei care l-au dat afara pe Iliescu din FSN” (Raicu).

De ce a cazut economia romana dupa ’89 caci doar nu aveam nicio datorie externa? intrebare din public
„Datoria externa a fost achitata chiar mai devreme de martie ’89, si cand am ajuns eu Prim-Ministru, Banca Mondiala, FNI ne-a spus:. Uzura industriei, echipamentul era nefolosibil, economia nu era competitiva. Totul a cazut pentru ca costurile de productie erau mari (pentru ca materia prima nu mai era luata din URSS ieftin) si produsele nu erau competitive.” (Roman)

Iar la sfarsitul prelegerii lect. dr. Daniela Zaharia le precizeaza pe studentilor de la istorie, de „sansa mare pe care o au de a scrie istoria acelor timpuri, pentru ca au martorii in viata si pot scrie istoria recenta, fara a apela la manuscrise ci din surse reale-este istoria pe care trebuie s-o scrieti”.

Petre Tutea
„M-am gandit sa scriu un pamflet anticomunist si m-am gandit sa iau anticii si modernii cei mai mari pamfletari pe care-i intalnesc si sa iau de acolo cele mai acide imagini sau figuri de stil. Si m-am convins ca e un travaliu odios gratuit nu face trei parale. Si am ajuns la o intuitie mult mai corecta pentru a defini orice miscare comunista. Iau un Cod Penal cu trihotomia tripartita diviziune a infractiunilor: crime delicte si contraventii. Definesc crimele pe rand si contraventiile pe rand si scriu dedesubt: comunismul e infractor la ordinea universala naturala prezenta in acest integral Cod Penal. Ei sunt infractori comunistii nu oameni politici. De altfel Douglas ministrul de externe al Americii a dat o definitie a comunismului: exista in dreptul penal crime continue si crime continuate; comunismul este o crima continua.”


Morning has broken

Bună dimineața! a la Edvard Grieg

Cand am scris

decembrie 2019
L M M J V S D
« apr.    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

I Corinteni 13

Tudor Gheorghe : Metanie (versuri Radu Gyr)