Posts Tagged 'Dezbatere_prelegere_conferinta'

100 de ani cu Nicolae Steinhardt

Conferință- Obișnuința omului cu Duhul Sfânt

Imagine

Conferinta “Marturisitorii – Minuni. Marturii. Repere”-impresii (Articol in lucru)

Trebuie să vă spun mai întâi că nu Biserica îi face pe sfinți. Nu noi, Sinodul Biserici, îi facem pe sfinți. Ci pe sfinți îi face Dumnezeu și poporul. Dumnezeu – pentru că le recunoaște sfințenia lor și poporului – pentru că păstrează în memoria sa faptele lor. (…)
Dar va veni și vremea sutelor și miilor de preoți și credincioși care au fost închiși și bătuți pentru credința lor creștinească în închisorile comuniste…
PS Sebastian Pașcanu-Episcopul Slatinei și Romanaților – Astfel stă scris (ca un motto) pe prima pagină a cărții, care a fost lansată la conferință.

Momentan doar impresiile audio
partea 1
partea 2
și fotografice

Conferinta “Marturisitorii – Minuni. Marturii. Repere”,

Serile filocalice

Duminică, 21 noiembrie 2010:
•ora 18:00 – Aula Magna a Facultăţii de Drept Bucuresti
Pr. Vasile Gavrilă – “Evanghelia şi căutările studentului”
Aici puteti sa ascultati conferinta

Duminică, 28 noiembrie 2010:
•ora 18:00 – Aula Magna a Facultăţii de Drept Bucuresti
Pr. Gheorghe Holbea – “Umanitatea abstractă a ideologiilor şi persoana în lumina învăţăturii creştine”
Aici puteti sa ascultati conferinta

Marţi, 30 noiembrie 2010:
•ora 18:00 – Aula Magna a Facultăţii de Drept Bucuresti
IPS Serafim Joantă – “Rugăciunea inimii, calea spre îndumnezeirea omului”
Aici puteti asculta conferinta (din pacate lipsesc ultimele minute)
Sursa:ASCOR

Inca se mai crede, inca se mai spera-anii tineretii

Aflasem prin iulie de plimbarea ghidata „Cu bastonul prin Bucuresti” al Asociatiei A.R.C.E.N., dar abia duminica 22 aug am putut sa ma alatur. Asa ca fara mari asteptari la ora 17 eram in fata la Ateneul Roman unde ghizii (Edmond Niculușcă și Florian Mitrea) ne asteptau. Traseul a fost Ateneul Roman-P-ta Revolutiei-Calea Victoriei-Capsa-str. Eduard Quiner-Banca Nationala-Bis. Stavropoleos-str.Franceza-Hanul lui Manuc. Trebuia sa dureze 2 ore a durat 2:30, dar a fost educativ sa te plimbi sub ghidaj istoric pe strazi pe care le-am umblat de n ori si sa aflii amanunte pe care nu le stiai. Va recomand turul, dar trebuie sa va grabiti pt ca 12 septembrie este ultima zi si este gratuit.
De la coordonatorii turului am aflat ca luni 23 aug. se va lansa si o campanie „Romania se pregateste sa moara”-care are si un manifest si ca miercuri 25 aug. este primul eveniment din cadrul acestei campanii si anume la ora 20 pe esplanada de la TNB se va „Lectura… la lumina felinarelor”. Cum sunt in toiul unei carti am zis ca sa ma alatur, dar lectura era alta Mircea Eliade-Invitatie la bărbăție si Octavian Paler-Paradoxul zilelor noastre. Nu a fost nicio problema pentru ca cei de la ARCEN au distribuit pe langa manifestul noii campanii si copii xerox cu cele doua texte. Din pacate Primaria a aprobat intalnirea doar la fantana arteziana de la Facultatea de Geografie-asa ca ne-am mutat, dar dupa un timp, dupa ce s-a terminat cu citirea primului text cand sa ajungem la dezbatere (pe baza textului), ne-am mutat iar, de data asta, pe treptele de la Arhitectura, ca sa ne auzim intre noi mai bine. Textul lui Eliade (si cred ca pt asta a fost si ales ) inca rezoneaza cu timpurile noastre poate nu in totalitate dar nici mult pe langa nu e. A fost o discutie ce s-a intins pana dupa ora 22 si fiecare dintre cei aprox 30 de persoane (cati am fost) daca au dorit au discutat ceea ce au dorit, si-au spus pasurile, frustrarile fata de societatea de astazi, greutatile pe care le intampina si cum sa se actioneze. A fost cea mai sincera si mai libera dezbatere la care am participat si ma gandeam ca asa incepe orice fel de rezistenta (chiar si aceasta la… normalitate). Neasteptat a fost ca o masina de politie (cu 2 politisti ce erau cu ochii pe grup) ne-a supravegheat mereu si un participant spunea ca nu crede in sistem, ca sa vezi ironie 😉 . A fost un exercitiu de care aveam nevoie pentru a vedea/intalni oameni cu principii asemanatoare cu ale mele si care au avut curajul sa vina (probabil si pt ca au stiut de intalnire 🙂 ), sa actioneze, sa se exprime fara a li se parea ca sunt ridicoli. Urmatoarele seri de lectura vor avea loc incepand cu ora 20.00, in fiecare miercuri pana pe 15 septembrie: 1 septembrie, 8 septembrie si 15 septembrie 2010 si sper sa fim din ce in ce mai multi si mai buni.
Actualizare (2 septembrie): pe 1 septembrie s-a citit „Despre miracol si intamplare” de Mircea Eliade, „Unde ni sunt visatorii?” de Alexandru Vlahuta, „Paradis in destramare” de Lucian Blaga.
Actualizare (10 septembrie): pe 8 septembrie s-a citit, „Calitatea de martor” de Ana Blandiana si un frgament despre morala in societate din „Jurnalul fericirii” de Nicolae Steinhardt. De data aceasta dezbaterea a fost mai inflacarata: opiniile sustinandu-se cu patos, uneori nelasandu-se dreptul chiar la raspuns si ceea ce trebuia sa fie un dialog nu a fost mereu posibil, pentru ca unii dintre cei care au vorbit au transformat cuvantarea intr-un monolog.
Actualizare (16 septembrie): pe 15 septembrie s-a citit „Despre prietenie” de Alexandru Paleologu, „Despre bunatatea sufleteasca” Nicolae Steinhardt si „Avem timp” de Octavian Paller si cu asta s-au incheiat lecturile de sub felinare.

Cum a fost la Formula 3-Serile Observator cultural

In focul discutiilor s-au rumenit 3 domenii din cultura: film, poezie si politica din perspectiva culturala. Trecerea dintre domenii a fost usurata de trupa ruePavlov. Sa le luam pe rand.
Film. Invitatul serii a fost Florin Serban regizorul filmului: Eu cand vreau sa fluier, fluier-inca nu am vazut filmul asa ca nu ma pronunt asupra productiei castigatoare a Ursului de Argint, rezumandu-ma in a scrie doar cateva intrebari puse de prezidiu si public si raspunsurile date de intervievat.
Florin Serban: Filmul a fost facut pentru publicul romanesc, nu a fost gandit pentru un anumit gen. Mi-e greu sa clasific un film, pentru mine un film, este un film greu sau nu.
Daca este un film social, imi este greu sa-l casific este foarte bine ca ESTE, dar eu spun o poveste, daca se incarca ca un manifest, imi este greu sa ma pronunt. Mie imi place sa cred ca am facut un film puternic.
Intrebare: Care sunt trasaturile comune si in ce fel va diferentiati de noul val din cinematografia romaneasca, de tinerii din noul val?
F.S.: Asta cu tinerii imi place mult, „tanara speranta”. La 16 ani, ii consideram mari, pe cei de la 25 de ani, iar pe cei de 35 de ani, erau trecuti bine. Acum cand am ajuns la 35 de ani, tineretea si-a largit orizonturile, imi pare si un domn la 45 de ani, e tanar.
Dar apropierea dintre filmele romanesti, ale tinerilor regizori, care au castigat premii in ultimul timp sunt: actorie de mare clasa si un film de buna calitate.
I: Cum ati lucrat cu Marius Panduru [regizorul de imagine], care se stie ca filmeaza cadre mai cosmetizate, pe cand in filmul dv. cadrele sunt brute, adica: filmat din spate… nimic infrumusetat aranjat?
FS: Un regizor de imagine bun, este cel care se adapteaza unui subiect si el a reusit asta. Am tinut sa pun un semn in film prin: filmatul din spate al protagonistului, violul din puscarie, cand nu prea stii exact ce se intampla, evadarea lui Ursu, dar nu stii de ce. Mi s-a spus ca am abuzat mult pe filmarea din spate, dar eu am insistat pe aceasta incadrare tocmai pentru a sublinia ca nu ne putem apropia de aceea viata a protagonistului din film, ne apropiem fizic, suflam in ceafa dar nu putem sa-l depasim si sa intorc camera sa vedem ce are pe fata.
Poezie. Invitatul acestui segment a fost Ioan Es. Pop, care inainte de a purta un dialog cu cei din sala ne-a dus cale de cateva poeme (personale), la tara.
Intrebare: In ce masura limbajul poeziei inventeaza realitatea si in ce masura realitatea aceasta descrie interiorul scriitorului? Unde se intalneste lumea din afara cu eul scriitorului?
Ioan Es. Pop: Cuvintele trag la autorul care are ceva de spus. Devii autor pe masura ce experienta ta creste pe un drum de scrieri.
I.: Impresia citindu-va poeziile este de autenticitate a trairii, nu este ceva livresc.
IEP: Un om care a trait tot felul de experiente nu se leaga cuvintele, eu sunt o mortaciune din acest punct de vedere dar am aceasta calitate de a hipertrofia experientele.
Ana Blandiana: Autenticitate profunda [poezia lui IEP]
Liniste in sala.
IEP: Niciodata nimeni nu poate sa spuna nimic dupa poezie. Asertiunea dupa poezie: sa fie liniste!
I.: Ati scris si proza?
IEP: Doamna, eu ma intreb daca am scris poezie.
Politica. Discutiile din acesta sectiune, a fost discutia volumului Jurnal rusesc de Anna Politkovskaia aparut la Ed. Meteor Press, 2010 si invitatii au fost Ana Blandiana si Bedros Horasangian.
Ana Blandiana: Va rog sa-mi da-ti voie sa vorbesc despre Ana Polikovskaia asa cum era ea, asa cum am cunoscut-o si despre realitatea ruseasca dupa desfintarea Uniunii Sovietice.
Am avut prilejul sa particip la un congres mondial al scriitorilor care s-a desfasurat in 2000 la Moscova. Este vorba de International Pen care se tine anual mereu in alta tara si care se programeaza cu 4-5 ani inainte. Deci la Moscova fusese programat in perioada Elţîn. A inceput razboiul cecen Boris Elţîn s-a retras, a venit Putin, si conducerea Pen a spus NU in aceasta tara nu avem ce sa cautam, deci nu mai tinem la Moscova congresul. Dar pentru Pen Rus format din niste cu adevarati extraordinari scriitori… Presedinte Andrei Bitov si secretar era Alexander Tkachenko un om de vreo 40 de ani care intre timp a murit, intr-un fel extreme de ciudat si personal sunt convinsa, fara sa am insa nici o dovada, ca a fost ucis. Au reusit sa convinga conducerea Pen sa tina congresul in Moscova si acolo am cunoscut-o si pe Anna Polikovskaia. Anna Polikovskaia era o fiinta extraordinar de sobra si in scrisul ei se vede, nu scrie cu niciun fel de inflorituri, foarte directa, doarte directa, de la imbracaminte la coafura, totul de o mare simplitate si in acelasi timp extraordinar de vie. Deobicei sunt considerati vii, oamenii care sunt vorbareti, care sunt cuceritori-nu ea era o fiinta aproape tacuta, vorbea sobru si raspundea pe scurt la intrebari. Dar se simtea un…, nu vreau sa fiu patetica, un miez de foc arzand in interior si in timp ce o prezentau diversi colegi din conducerea International Pen, vorbind despre drepturile omului, tot ce spuneau si ceilati, era adevarata erau oameni care chiar se ocupau cu asta, doar ca ii spuneam unui ziarist care m-a intrebat, sentimental era ca in timp ce ea era un fruct zemos, ei erau fructe uscate. Era o mare diferenta. Si cred ca diferenta asta era de fapt ca, ea cunostea suferinta. Asta in general si in poezie se simte, deci pana la urma intensitatea artei este data de intensitatea suferintei. Si daca asta nu exista, si talentul si bunavointa si arta reusesc sa inlocuiasca destul de putin. Am schimbat cateva cuvinte cu ea chiar despre asta, eu spunand-i ca sunt din Romania, ea spunandu-mi: A cu siguranta ca ati inteles implicit mai mult decat ceilalti, din ce am spus eu. Totul [discutia] a fost de 10 minute, dar va da-ti seama cat de impresionata am fost cand am auzit ca a fost ucisa. Si cat de impresionata am fost, mergand la Moscova pentru o zi, anul trecut [2009] in decembrie, pentru ca imi aparuse o carte, vreau sa zic ca este ca si cum as fi fost la inmormantarea ei. N-am fost in stare, nici vorba sa ma bucur ci nici macar sa ma concentrez, asupra faptului ca sunt acolo ca mi-a aparut o carte. Am fost absolute obsedata de moartea ei, si poate ca si de asta si cu siguranta nu numai din cauza asta, Rusia capitalista asa cum exista ea acum, cum era in decembrie anul trecut, mi s-a parut cu adevarat inspaimantatoare. Adica, inspaimanatatoare, de la faptul ca sunt foarte multe, nu stiu cate dar in orce caz de ordinal zecilor, blocuri cu 60-70 de etaje, cea ce fata de Moscova care era un oras mai curand plat-nu stiu pe mine m-a inspaimanatat. S-au faptul ca am facut de la aeroport pana la hotel 3 ore si jumatate. Ceva incredibil. Deci eram pentru 24 de ore, dintre care 7 ore le-am petrecut mergand de la…ceva fara masura, nu numai ca nu e pe masura umana ci complet fara masura. Avea, sa inchei spunandu-va, ceva ce efectiv m-a impresionat foarte tare, o fraza a lui Lech Wałęsa intr-un discurs pe care l-a tinut la Marea sarbatoare pe care polonezii au tinuta cu ocazia a 20 de ani a victoriei Solidaritatii in alegeri, subliniind inante ca ei au infrand inainte comunismul, in alegeri libere. “Daca ma gandesc bine, care este diferenta dinre muncitorul care eram acum 20 de ani si politicianul, fost presedinte, de acum, cred ca cea mai importanta diferenta, este faptul ca atunci totul mi se parea clar si acum nu mi se mai pare nimic clar. Acum totul este atat de complex, incat devine confuz” Si a inceput sa ia pe rand diverse notiuni o sa va spun doar primasi asta este fraza la care doream sa ma refer. A spus: “Liberatea. Luptam pentru libertate, ne riscam viata pentru libertate, libertatea era lumina suprema spre care tindeam. Daca ma intrebati acum despre libertate, tot ce pot sa spun este ca de libertate raul profita mai mult decat binele.” Ei bine eu vreau sa va spun ca felul in care arata Rusia, moartea Annei Polikovskaia, moartea lui Alexander Tkachenko si tot ce am vazut si am auzim, dovedeste ca pe o libertate care aparuse, raul a putut sa profite atat de extraordinar incat binele a incetat practic sa mai existe. Va multumesc.
Bedros Horasangian: Nu discutam acum despre faptul ca este bine sau rau in Rusia, ci despre faptul ca exista si o mare putere care este condusa de Putin. Cineva a avut puterea sa-l confrunte pe Putin si ea s-a numit Anna Polikovskaia. A tot scris despre Rusia lui Putin, a incercat sa apere ideea de libertate, ideea de drept a omului si nu numai a rusilor ci si a popoarelor care constituie acest conglomerate care este Federatia Rusa. Apropo de taietura limpede si clara si propozitiile foarte dese a gazetariei practicate de Anna Polikovskaia, sa spunem ca ea s-a nascut la New York din diplomati ucrainieni. A studiat la New York a capatat cetatenia americana si cand a murit avea dubla cetatenie. Lucru pentru care m-am intrebat, cand a fost presedintele Obama, anul trecut in vizita la Moscova, de ce nu a punctat chestiunea: cine a impuscat-o totusi pe Anna Polikovskaia. Dincolo de suspectii care au fost anchetati, procesul nu e incheiat dar probabil, se va termina in niciun fel. Dupa moartea Annei Polikovskaia o alta militanta pentru drepturilor omului ziarista, Natalia Estimirova , si ea a fost rapita si gasita impuscata, asa ca tot acest proces continua. Un om poate nu mai are niciun fel de valoare. Dar vocea ei, articolele ei, acest jurnal rusesc care apare acuma si care aglutineaza o experienta a ultimilor ani din Rusia contemporana, ne da o radiografie a unei societati, in care violenta isi spune cuvantul la fiecare pas. Noi stim, aici in Romania, mai repede ce se intampla la Paris, Londra sau SUA, dar stim mai putin ce se intampla in Rusia postcomunista. Numai cand sunt evenimente dramatice cum s-a intamplat saptamana trecuta la Smolensk cu acel accident nefericit in care moare presedintele Poloniei Lech Kaczynski, mai aflam ce e pe acolo. Ce se intampla in acest spatiu caucazian sau Siberia indepartata ne intereseaza prea putin. Exista si acolo oameni, chiar daca nu toti sunt rusi, exista si acolo vieti omenesti pentru care Polikovskaia si-a pus pielea la bataie. La un momentat apare si in acest jurnal, fel de fel de cetateni din Rusia, ceceni, uiguri…ca sa spuna necazurile lor, problemele, lucruri foarte grave care intr-o societate, birocratia si agresivitatea administatiei capata forme violente. … Un soi de lipsa libertatii care a fost si a ramas, respingere a individului, o lume in care el nu conteaza nu are nici un fel de valoare, dincolo de marile realizari in plan cultural, musical, artistic, faptul ca individual nu reprezinta, mai nimic-o spun cu o oarecare tristete, pentru ca am urmarit ce s-a intamplat in ultimii ani in spatiul acesta. Legat de drepturile omului si existent unui individ care poate sa supravietuiasca, este foarte complicat. Jurnalul Annei Polikovskaia releva tocmai aceasta lupta pentru a fi tu insuti, intr-o societate in care nu mai poti sa fi tu insati, esti suma unui plan care vine din afara ta, in care politicul, economicul si o anumita presiune a societatii organizate cum e, transforma intr-un om de prisos. Asa ca sa folosesc un termen consacrat de marii scriitori rusi. Oameni de prisos au fost, oameni de prisos sunt si suntem si printre ei cu toate aceasta viata merge mai departe. Ar merita citit cu atentie acest jurnal ca si Rusia lui Putin care este o radiografie a Rusiei contemporane a ultimilor 10 ani intre Primul si Al Doile Razboi Cecen unde se intampla lucruri teribile. E o lectie de invatat, pe care poate ar trebui analizata in alti termini. Dupa opinia mea, pactul asta care exista intre Washington si Moscova–lupta impotriva terorismului si actiunile in forta care se iau in Afganistan, Irak sau chiar in Moscova, printr-o simpla nimicire a dusmanilor, nu se poate rezolva nimic daca nu se gasesc solutii politice, numai prin mijloace coercitive sau militare de forta, nu se va rezolva in niciun fel si morti vor fi incontinuare. Cartea este absolute remarcabila, nu stiu daca va avea ecou in societatea romaneasca care se consuma in alte directii, iar eforturile, sunt canalizate pe mize mai mici.

Discutiile au continuat in jurul acestei carti si ceea ce releva ea astfel ca la sfarsitul serii am cumparat si eu cele doua carti ale Annei Polikovskaia, pe care o stiam din 2002 de la atentatul de la teatrul moscovit cand a fost singura care a cumparat din banii ei alimente ostaticilor si atacatorii au dorit sa discute cu ea si acum am in memorie imaginea ei (de pe transmisiunile live de la CNN), cand incerca sa treaca de cordonul politiei moscovite ca sa ajunga la ostatici. Si i-am urmarit activitatea gazetareasca si lupta pentru drepturilor omului, pana la uciderea sa, in 2006, astfel ca ma bucur ca au aparut si in Romania cartile ei si am ocazia sa le citesc.
Va recomand sa participati la aceste Seri ale Observatorului cultural, sunt multe de auzit si poti sa interactionezi cu invitatii, imi place acest fel de exercitiu cultural si mod de a petrece o seara.

Această prezentare necesită JavaScript.


Morning has broken

Bună dimineața! a la Edvard Grieg

Cand am scris

decembrie 2019
L M M J V S D
« apr.    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

I Corinteni 13

Tudor Gheorghe : Metanie (versuri Radu Gyr)