Posts Tagged 'In credinta'

Conferință: Iubire și libertate în familia creștină


Mai multe despre pr. Vasile Mihoc

Despre moarte de IPS Bartolomeu Anania (1921-2011)

O readucere aminte

Candva am aflat ceva revelator, timpul s-a scurs si am inceput sa uit acel lucru dar iata ca mi-a fost scos iar in fata:
…Iisus Hristos prin faptul ca s-a jerfit pentru fiecare dintre noi (pentru pacatele noastre) a ramas in amintirea oamenilor…

Raspunsul/continuarea peste o saptamana, pana atunci, aveti un sondaj la care puteti participa.
Actualizare 10 septembrie: „… pentru Inviere”
Sondajul s-a inchis, multumesc celor ce au votat.

Hristos a inviat, bucuria noastra!

Si pentru ca suntem in Saptamana Luminata iata un material despre pogorarea Sfintei Lumini, la Sfantul Mormant.

Valeriu Gafencu – Sfântul închisorilor

„Rog din toata inima mea, plina de dragoste pentru voi, sa urmati cu inima si cu mintea voastra, pas cu pas, cuvant cu cuvant, tot ce va scriu eu acum.
Alta este viata decat aceea pe care si-o inchipuie oamenii. Altul este omul insusi, decat ceea ce se inchipuie el a fi. Altul este Adevarul, decat acela pe care-l imagineaza mintea omeneasca.
De ani de zile va scriu mereu din temnita. Si tot scrisul meu este strabatut de acelasi fir continuu, de acelasi adevar central: Hristos, viata vesnica. Fara indoiala, ca de cele mai multe ori, traind in realitatea intunecata si intinata de pacat, furati fiind de vartejul vietii, v-ati intrebat: Ce-i cu Valea nostru scump, de ne scrie …mereu acelasi lucru, constiinta pacatului, Iubire…Hristos?
Vreau sa fiu sincer si deschis, pana in cele mai adanci fibre ale sufletului. Nu mi-am facut niciodata iluzii, in ceea ce priveste modul vostru de a privi viata, zbuciumul trait in acesti ultimi ani mai ales, pe mine.
Este de ajuns sa va ganditi ca am trait aproape trei ani, zi de zi, incuiat toata ziua intr-o celula, inconjurat de patru ziduri, singur, cu o singura deschizatura, geamul, si acela cu gratii. Ei bine, prin acea deschizatura, geamul, privirea mea nu se putea indrepta decat intr-o singura directie: Sus, spre Cer. In aceasta indelungata perioada, in care la plimbare nu puteam merge, decat o ora si jumatate pe zi, n-am facut nimic altceva, decat sa ma rog, sa meditez si sa citesc. Foarte arareori am putut vorbi cu cineva. Conditiunile de viata materiala in care am trait, au fost dintre cele mai grele.
Cu primul pas pe care l-am facut in viata de inchisoare, mi-am pus intrebarea:”Pentru ce am fost eu inchis?!”. Pe planul vietii sociale, privind relatiile mele cu lumea in care am trait intotdeauna am fost privit ca fiind foarte bun, un exemplu de conduita onesta si curata. Atat in liceu, cat mai ales in Universitate, unde nivelul vietii morale e mai scazut, toata lumea, profesori, colegi si mai ales prieteni, vedeau in mine un model de viata curata, un tip de om nou, care se mentinea intr-o viata morala, abstinenta, cu toata hotararea si darzenia. Politicos si corect in atitudine, elegant in tinuta, bun la studii, mi se dadeau intotdeauna, cele mai frumoase calificative. Daca intram in conflict cu cineva, eram numai pentru adevar.
Ei bine, daca asa stau lucrurile, pentru ce am fost eu adus in temnita, singur, departe de zgomotul lumii, departe de atatea si atatea ispite? Si am trait cele mai mari framantari. Am citit mult, am meditat si mai mult…m-am rugat. Ce este viata?
Dupa mult zbucium, dupa multa durere traita, paharul suferintelor mi se umpluse, a venit o zi sfanta, in iunie 1943… Cateva ore-n sir, cu toata staruinta sufletului, il rugam pe Dumnezeu sa-mi daruiasca lumina. Si, deodata, in timpul rugii mele fierbinti, am cazut cu fata la pamant, in genunchi, cu fruntea plecata, cu inima plina de lacrimi, zdrobita, cu ochii uzi de lacrimi. Un hohot prelung de plans. La aceasta data imi pierdusem toata increderea in oameni. Suferisem intr-un chip ingrozitor. Imi dadeam perfect de bine seama ca ma gaseam intru adevar, pentru ce dar sufeream?! Din tot sufletul meu plin de elan, ramasese intreaga Iubirea. Si-mi pierdusem increderea in sinceritatea omului, in bunatatea lui, dar iubeam. Nimeni nu ma intelegea.
In plansetul meu prelung, revarsat in valuri de lacrimi, am inceput sa bat matanii. Si deodata…
-O, Doamne! Ce mare esti Tu, Doamne! – mi-am vazut tot sufletul meu plin de pacate, radacina tuturor pacatelor omenesti am gasit-o in mine. Vai, atatea pacate, si ochii sufletului meu impietrit de mandrie nu le vedeau! Ce mare este Dumnezeu!
Vazandu-mi toate pacatele, am simtit nevoia de a le striga in gura mare, de a ma lepada de ele. Si o pace adanca, un val adanc de lumina si dragoste mi s-a revarsat in inima. Imediat cum s-a deschis usa am iesit vijelios din celula si m-am dus la fiintele care stiam ca ma iubesc cel mai mult si la cei ce ma urau si care gresisera cel mai mult fata de mine si le-am marturisit deschis, fara nici un inconjur: ” Sunt cel mai pacatos om. Nu merit increderea ultimului dintre oameni. Sunt fericit!”.
Toti au ramas inmarmuriti. Unii m-au privit cu dispret, altii cu indiferenta, unii m-au privit cu iubire pe care ei insisi nu si-o puteau explica. Un singur om mi-a spus: ” Meriti sa fii sarutat!”. Dar eu am fugit repede in celula mea, mi-am trantit capul in perna si mi-am continuat plansul, multumind si slavindu-L pe Dumnezeu.

La data aceea atitudinea mea era ceva cu totul neinteles. Oamenii, impietriti de pacate, traiau departe de propria lor realitate sufleteasca. Mai tarziu… Cati nu m-au fericit pe mine, cati nu mi-au multumit pentru iubirea si sinceritatea mea, care i-a salvat si pe ei?!
Ah! Dar ce sa va spun! Niciodata nu simtisem mai mult dragostea Mantuitorului revarsandu-se in inima mea (mai mult) ca atunci. De la acea data, cand mi-am vazut toate pacatele sufletului meu, cu fapta, cu vorba sau cu gandul, am inceput sa lupt impotriva pacatului, constient. De-ati sti voi ce grea lupta este razboiul cu pacatul!
Atunci mi-am dat seama ca Dumnezeu in iubirea lui nemarginita pentru mine, m-a pazit de cele mai mari pacate cu fapta. De exemplu: in timpul cand eram in liceu, am iubit o fata. In iubirea mea as fi cazut cu ea in pacat, daca n-ar fi intervenit puterea lui Dumnezeu, care sa-i dea suficienta tarie sufleteasca fetei, care si ea ma iubea foarte mult, si, in felul acesta, amandoi, sa fim salvati de pacat.
Dar, dragii mei, aici in inchisoare, cand am inteles cuvantul Mantuitorului care spune, ca chiar daca numai te-ai uitat la o femeie si a-i poftit-o in inima ta ai si savarsit pacatul curviei, am inteles, ca eu am pacatuit. Asadar, ca sa fiu dezlegat de acest pacat, a trebuit sa ma duc in fata preotului duhovnicesc si sa ma marturisesc: am curvit, am gresit.
Lucrurile pe care vi le marturisesc acum, va cutremura poate, dar este de datoria mea sufleteasca a face aceste marturisiri pentru pacea mea si pentru fericirea voastra. Vreau sa stiti ca nu numai aici, dar chiar cand eram afara, am luptat foarte mult impotriva pacatului. Trebuie sa marturisesc ca am avut si momente de cadere, dintre care, doua momente (unul in clasa a V-a, altul in cl. a VIII-a), caderi pe care le-as fi putut evita cu siguranta, daca as fi avut o serioasa educatie crestina, si daca nu ma lasam influentat de prietenii cei mai buni, daca luptam mai mult cu neputinta firii acesteia pamantesti. Este adevarat ca aceste doua caderi, datorita naturii sufletului meu, inchinate spre curatenie si moralitate, n-au putut fi desavarsit implinite, caci scarba de pacat m-a facut sa-mi fie rusine de mine insumi, daca de Dumnezeu nu-mi era rusine la acea data si apoi am avut mari remuscari si regrete, totusi trebuie sa recunosc ca am fost slab. Nu va puteti voi inchipui cat de gresita si de superficiala este educatia ce ni se da noua in scoli. In clasa a VIII-a, framantat de problemele tineretii i-am marturisit lui Tuţa [tatal sau] gandurile mele. Dintre toti prietenii mei, atat din liceu cat, mai tarziu, din Facultate, eram intotdeauna cel mai puternic partizan al abstinentei in relatiile cu femeile. Desigur erau multi, cei mai multi, majoritatea absoluta, care faceau haz, de asemenea situatie. Viata morala pentru ei nu era o problema.
Apoi am cazut in inchisoare. Aici mi-am examinat cugetul si mi-am dat seama ca chiar daca cu fapta n-am savarsit aceste pacate si multe altele, cu vorba si ami ales cu gandul, le-am savarsit. Deci atunci, in 1943, m-am dus la preot si, dupa un adanc examen de constiinta, mi-am marturisit toate pacatele vietii. Marturisirea m-a despovarat de ele. Si o lupta continua duc mereu. Si pentru om, lupta nu inceteaza pana la moarte. Este drept ca inchisoarea ma fereste de multe ispite, dar are si ea o multime de ispite.
Azi sunt un om fericit. Cu atat mai fericit, cu cat Dumnezeu a oranduit in asa fel incat sa va marturisesc eu voua, toata viata mea intima! Desigur, un cutremur ati trait fara indoiala, dar sunt convins ca este spre fericirea voastra. Exemplul ce vi l-am dat, cu toata experienta vietii mele pe care v-am pus-o deschis in fata ochilor, va va ajuta sa va priviti adancul sufletelor voastre. Si atunci sunt convins, veti trai cutremurul pe care l-am trait si eu, luand contact cu toate pacatele sufletului vostru. Duceti-va imediat la preot si va marturisiti. Nu exista fericire mai mare, decat aceea pe care o traieste omul despovarat de pacate, prin marturisire si impartasanie.
Dar fara pocainta nici un om nu poate face nici un pas inainte. Cine fuge de realitatea propriului suflet e un mincinos. Iata pentru ce v-am trimis eu „Indreptar de spovedanie”. Iata pentru ce v-am trimis eu carnetul cu marturisirea vietii mele intime. Daca este un om care va doreste mai mult fericirea, acela sunt eu. Ascultati de indemnurile ce vi le dau.
Ce este dar viata? E dar al lui Dumnezeu, dat noua oamenilor, pentru a ne purifica sufletele de pacat si a ne pregati prin Hristos, pentru a primi viata vesnica, fericirea eterna.
Ce este omul? O fiinta creata din iubirea lui Dumnezeu, nemarginita, caruia i-a fost pusa in fata fericirea si moartea, lasat fiind liber sa aleaga. Dumnezeu il indeamna mereu sa aleaga fericirea prin smulgerea din pacat. Dar vrajmasul omului, diavolul ii suceste mintea omului si-i impietreste inima, spre a-i pierde si a-i nimici sufletul.
Fiti foarte atenti. In viata sociala oamenii se privesc si se judeca nu dupa ce sunt ei in fond, ci dupa ce par ei in forma. Nu va faceti iluzii despre om. Iubiti-l. Da! Iubiti-l! Dar nu va faceti iluzii despre el, caci cine isi face iluzii despre om sufera amar. Unul singur este desavarsit! Unul singur este curat! Hristos-Dumnezeu. Oamenii, toti sunt pacatosi. Ne-a fost dat un dar sfant, margaritar nepretuit: Iubirea. Traiti iubirea.
Si acum: ce este Adevarul? Adevarul este cuvantul lui Dumnezeu, Hristos. Avem porunca de la Dumnezeu sa traim in adevar, sa ne smulgem din pacat, sa sacrificam totul pentru Hristos, pentru adevar. Numai asa ne putem mantui, ne putem castiga fericirea. Cuvantul lui Dumnezeu il gasim scris, in Sfanta Biblie, cartea cartilor. Sa ne apropriem dar, cu inimi smerite de aceasta carte sfanta, in credinta curata ca Dumnezeu ne va lumina si vom capata lumina.
Dau deplina libertate, cu toate marturisirile mele intime, sa fie citite de toti cei dragi mie. Chiar daca nu vor intelege azi totul, va veni o zi in care ma vor intelege si-si vor da seama cat de mult bine le-am dorit, punandu-mi deschis sufletul inaintea lor. (…)
Cautati sa va apropriati sincer de Hristos si lasati lumea, cu pacatele ei, in pace! (…) ”
Aiud, 29 ianuarie 1946

text preluat din: Calea spre fericire-Scrisori trimise din inchisoare celor dragi. Valeriu Gafencu Ed Agaton, Colectia Rugul Aprins, Fagaras-2006 pg 33-44
Intoarcerea la Hristos-document pentru o lume noua, de Ioan Ianolide, Ed Christiana, Bucuresti-2006, pg.231-233

Despre Valeriu Gafencu – la Radio Romania Actualitati \" Semnaturi celebre\" 10.12.2009

„Comunismul a umplut cerul de Sfinţi”, spunea părintele Arsenie Papacioc. Daca ar fi să cunoască cineva pe toţi din neamul nostru care au trecut pragul sfinţeniei în prigoana comunistă, ar veni la cuvintele rostite în veacul al XVII-lea de sfâantul mitropolit Dosoftei al Moldovei:”dara şi dintre rumâni mulţi sunt sfinţi, dara nu s-au căutat!”… citat din carte: Sfântul închisorilor. Mărturii despre Valeriu Gafencu, adunate şi adnotate de monahul Moise, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2007

Cum a fost la vernisaj

Un vernisaj „atipic”, fara bauturi si fursecuri, multi oameni care nu stiau ce se intampla – ca doar ei asteaptau metroul si vedeau un grup de persoane cu aparate foto la gat sau in mana, ce stau in cerc si asculta colinde.
Deci a fost si un grup barbatesc de 4 persoane, de la Facultatea de Teologie, care a cantat colinde si pe urma toata lumea a plecat in grup sa manance undeva. Iata cateva poze mai jos:


Stiu lumina e slaba, nu tocmai potrivita ca sa admiri fotografii, dar locul e circulat, sa speram ca afisele vor ramane pe stalpi pana la sfarsitul expozitiei. Iar psalmul de pe afisul Bisericii Olari este:
„Trimita tie ajutor din locasul Sau cel sfant si din Sion sa te sprijineasca pe tine” ( 19; 2)

Duhovnicul bucuriei, Arhimandritul Teofil Paraian a trecut la Domnul

„Părintele Arhimandrit Teofil Părăian, duhovnicul Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, a trecut la cele veşnice în această noapte la ora 1.45 (joi 29 octombrie 2009) la Spitalul Militar din Cluj-Napoca.” Precum anunta Basilica-agentia de presa a Patriarhiei Romane. Avea 80 de ani (impliniti pe 3 martie a.c.) si suferea de cateva luni de inima si plamani.
„Înmormântarea părintelui Teofil Părăian va avea loc sâmbătă, 31 octombrie, la mănăstirea Sâmbăta de Sus, la orele 12 după oficierea Sfintei Liturghii – după cum a declarat în cadrul emisiunii ‘Viaţa cetăţii’ de la Radio Trinitas Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului.”

Nu l-am cunoscut personal desi vara aceasta am ajuns la Sambata, dar am citit si auzit vorbele sale si ce spuneau altii despre el. Un duhovnic vesel, desi viata nu l-a crutat, de mic copil ramanane fara vedere, putand sa distinga doar intre lumina si intuneric. Un om al bucuriei, un om care şi-a propus să înmulţească bucuria cu darul de a vorbi, astfel a tinut in anii postcomunisti multe conferinte, mai cu seama in posturi, unde reusea sa atraga sute de oameni.

Veşnica lui pomenire!

Mai jos aveti prima parte din o conferinta pe care a tinut-o la Facultatea de Medicina, celelalte parti le gasiti pe you tube la link-urile pe care le-am atasat mai jos.

partea a 2-a
http://www.youtube.com/watch?v=UUEy6iLbdjE&feature=related

partea a 3-a
http://www.youtube.com/watch?v=T9H-SmjaXiY&feature=related

http://www.ortodoxmedia.com/inregistrare/94/Cum-sa-ne-facem-viata-cat-mai-frumoasa


Morning has broken

Bună dimineața! a la Edvard Grieg

Cand am scris

decembrie 2019
L M M J V S D
« apr.    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

I Corinteni 13

Tudor Gheorghe : Metanie (versuri Radu Gyr)